Ajunul anului nou 2024 poporul român l-ar fi „sărbătorit” cu o țară fragmentată, dacă și senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă s-ar fi detașat de zona politică și s-ar fi lăsat complet absorbită de atmosfera sărbătorilor de iarnă, așa cum procedează majoritatea parlamentarilor. Mă detașez de orice stare emoțională provocată de lupta pe care o duce dumneaei pentru apărarea valorilor naționale, de modul cum își onorează mandatul de senator, de criticile colportate în spațiul public, de imaginea „antipatică” pe care încearcă s-o inducă publicului cei a căror fărădelegi sunt demascate de dumneaei, cu toată asprimea și pertinența cuvântului de demnitar și mă strădui să reconstitui, la rece, un plan diabolic de rapt teritorial asupra pământului strămoșesc din perimetrul actual al României, încercat în aceste zile, dar nereușit tocmai datorită intervenției, acestui vajnic senator.
Cred că toți românii, cât de cât informați, știu că Ungaria n-a renunțat la Transilvania, că permanent și în orice ocazie contestă Tratatul de la Trianon, că pentru guvernul de la Budapesta data de 4 iunie, când în 1920 a fost semnat, reprezintă o zi de comemorare și de incitare revendicativă a publicului și că, după 1990, și-a creat în România un „Cal Troian”, în speță UDMR-ul, cu care acționează pentru a-și realiza visul milenar de a lua din nou în stăpânire acest teritoriu. Îndrăznesc să afirm în cunoștință de cauză și cât de cât documentat că, printr-o complicitate condamnabilă a tuturor guvernărilor din ultimii 34 de ani, acest plan agresiv împotriva României este destul de avansat și acum s-a încercat o ultimă lovitură, parată însă de senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă. Încerc să vă prezint pe scurt tactica folosită și concepută printr-o combinație de elemente gândite să le garanteze victoria.
UDMR-ul a pregătit trei proiecte de legi, atenție, organice, privind Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, respectiv, Statutul autonomiei culturale a comunității maghiare din România, și o Lege Cadru privind autonomia culturală a comunităților naționale. Nu vi le prezint în detaliu pentru că e mult de explicat, iar din punct de vedere tehnic sunt intenționat confuze. Ceea ce este de reținut este că, prin toate aceste proiecte, s-a urmărit crearea în inima Ardealului și a României o enclavă statală, zis autonomă, dar în realitate dependentă de Budapesta. Asta ca o primă etapă, următoarea tinzând asupra întregului teritoriu al Transilvaniei. Repet, ceea ce încearcă UDMR-ul să legalizeze, în mare parte și de facto, este deja realizat, deși actele sunt vădit neconstituționale.
Proiectele au fost introduse discret la Camera Deputaților în ziua de 27 decembrie. S-a cerut și aprobat ca adoptarea să se facă în procedură de urgență. Păi, întrebați-vă și voi ce situație sau împrejurare reclama o asemenea procedură? Absolut niciuna, dar ea s-a impus din punct de vedere tactic, adică să se evite intervenția unor factori care ar fi putut bloca parcursul legislativ. Atenție, termenul pentru consultare publică a fost 28 decembrie, deci a doua zi! Dar despre ce consultare poate fi vorba când proiectele respective nici n-au fost publicate și chiar dacă ar fi fost aduse la cunoștința publicului, nici pentru o lectură fugară n-a fost rezervat timp. Camera Deputaților, ca primă cameră sesizată, avea la dispoziție 45 de zile, sau chiar 60, având în vedere importanța acestor proiecte (Art. 75, alin. 2 din Constituția României), pentru a le lua în dezbatere și a se pronunța asupra lor, dar, culmea, chiar a doua zi le-a introdus pe ordinea se zi.
Cu toată discreția inițiatorilor, senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă a reușit să ia la cunoștință de conținutul acestor proiecte și a informat opinia publică. Provocându-se o anumită agitație și îngrijorare, deputații PSD și AUR, în mod deosebit, complici, de altfel, în această operațiune criminală, au adaptat tactica la situația creată și au „bravat” în patrioți prin discursuri demagogice, votând, în final, pentru respingerea proiectelor. Cine nu crede că așa stau lucrurile să-și explice pentru ce n-au blocat proiectele în faza inițială, de ce au acceptat procedura de urgență, de ce n-au lăsat timp pentru consultarea publică, de ce n-au reacționat în văzul lumii împotriva acestui atentat împotriva integrității teritoriale a României, că doar sunt majoritari în Camera deputaților și în Birourile permanente, nu?!
Dar pentru că angajamente oculte îi țin legați de UDMR și cine știe de ce alte forțe satanice, n-aveau cum să renunțe. Așa că, punându-și speranța în următoarea etapă, chiar în aceeași zi, 28 decembrie, au trimis aceste proiecte la Senat. Senatul fiind cameră decizională, putea să le adopte definitiv (Art. 75, alin 3 din Constituția României). Senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă, singurul opozant și obstacol în calea acestui plan, se afla, după cum știe toată lumea, în nordul țării, la o întâlnire cu simpatizanții și susținătorii din zona bucovineană a Sucevei. S-a mizat că n-ar putea să ajungă la ședința Senatului și au convocat ședința imediat, adică în ziua de 29 decembrie. Dar, planul le-a fost dat peste cap și cu un efort supraomenesc, deplasându-se cu autoturismul, senatorul a reușit să ajungă la timp. Cred că ați putut urmări, unii dintre voi, cum a decurs ședința senatului și cum doamna senator a destructurat și demascat această lovitură de stat în toată regula!
Până la urmă proiectele au fost respinse și de Senat. Faptul că un proiect de lege respins de prima cameră sesizată, poate fi, totuși, adoptat de camera decizională și să devină lege, este o chestiune ce pune sub semnul întrebării importante valori democratice. Această modalitate a fost introdusă prin amendamentele survenite la Constituție în 2003, când UDMR-ul, cu complicitatea guvernului Năstase, și-a mai rezervat niște cuie, bătute adânc în legea fundamentală a statului român. Nu intru în detalii, pentru că e mult de povestit. Cu toate acestea, vă rog, să rețineți că această Constituție, cu toate defectele ei, ne mai apără și ne mai conservă actuala formă geografică. Iată, de ce dușmanii țării din parlamentul și din celelalte organe ale statului tot insistă pentru modificarea ei.
Unii, care nu cunosc tehnică legislative, spun că aceste legi n-ar fi putut trece de Curtea Constituțională. Da, ele conțin prevederi flagrant neconstituționale, dar Curtea trebuie să fie sesizată. Timpul rezervat pentru sesizare începe să curgă din momentul trimiterii legii la promulgare, după ce a fost adoptată de parlament. Promulgarea se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire (Art. 77, alin 1 din Constituția României). Deci, președintele o poate promulga imediat ce a primit-o, lucru care s-a mai întâmplat. După promulgare și publicare în Monitorul Oficial, ea mai poate fi contestată doar într-o procedură judiciară, printr-o excepție de neconstituționalitate, sau direct de către Avocatul Poporului (Art. 146, lit. „d” din Constituția României). Modalități dificile din punct de vedere tehnic și de durată, timp în care legea își produce efectele.
Un alt element din concepția criminală a acestui plan este faptul că în urmă cu câteva zile o delegație a UDMR, în frunte cu Kelemen Hunor, s-a deplasat în SUA pentru a informa mai multe instituții și reprezentanți ai legislativului de la Washington cu privire la problemele minorităților naționale maghiare și despre situația maghiarilor în România, precum că acestea n-ar avea drepturi și ar fi împiedicate să-și conserve etnicitatea, limba, cultura etc. Ce urmărește, de fapt, acest Kelemen Hunor, atenție, fost ministru al culturii în guvernul României?! Exact ceea ce a declar de mai multe ori, nu doar în cabinete, în dosul ușilor capitonate, ci în discursuri publice, respectiv că ei trebuie să continue „pe această cale, pas cu pas, pentru a recupera pământul natal” (discurs ținut la Tg. Mureș, la 13 decembrie 2014, în prezența etnicilor maghiari).
Dragi români, repet, am căutat să fac această analiză detașat de orice sentiment de apreciere și prețuire față de doamna senator Diana Iovanovici Șoșoacă, să mă plasez pe o poziție de neutralitate politică, tocmai pentru a fi cât mai obiectiv cu putință.
Cei care ați ajuns până aici cu lectura textului doresc să fi înțeles ce riscuri ne pândesc și ce groaznică perspectivă ne așteaptă dacă abandonăm starea de veghe. Mai sunt câțiva români în aparatul de stat care se luptă să ne apere, blocând operațiunile criminale, care urmăresc să ne distrugă țara. Este important să fim alături de ei, altfel a ne declara români devine ceva abstract, formal, demagogic și să știți că regretele n-au nicio valoare. Nu ne dorim să ajungem în situația de a călători cu pașaport și supuși la tot felul de controale, în teritoriile românești pe care UDMR-ul le vrea autonome și rupte de țara mama, România, pentru a ne trezi. O putem face chiar acum!
Sunt convins că dacă aceste legi ar fi trecut, cei care v-ați rezervat locuri în stațiunile din zona respectivă ați fi îndurat tot felul de controale și șicane pentru că deja ei își constituie organe autonome. Îmi doresc ca faptul prezentat să vă convingă și să înțelegeți că strădania mea de a trata acest aspect n-o consider atât un omagiu adus doamnei senator, cât o năzuință de a trezi românii din starea de lehamite și ignoranță față de soartă țării, clădită cu enorm de multă jertfă de către toate generațiile de până la noi.
LA MULȚI ANI DRAGI ROMÂNI!
Conf univ. dr. Alexandru Amititeloaie,
Membru în Sfatul Înțelepților al Partidului S.O.S. România
Data: 31.12.2023
