Una dintre cele mai mari greşeli, pe care le fac mulţi lideri politici ai zilelor noastre, de la putere, de la guvernare, este să se compare cu alţi lideri politici şi cu trecutul lor. Am putea tolera o asemenea trufie dacă această invocare a trecutului n-ar fi o sursă de rele intenţii şi permanente animozităţi. Acest comportament se traduce prin risipă de timp şi, implicit, lipsă de respect pentru tine însuţi, învestit cu îndatoriri faţă de aceia care te-au propulsat în această demnitate publică.
Din nefericire, la guvernare, observăm din ce în ce mai evident goana după celebritate, populism ieftin şi străveziu din recuzita personajelor lui Caragiale, înrudite îndeaproape cu Dandanache, cel “mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu”.
Portretul moral al liderului modern ar trebui să includă, în tuşe puternice, devotamentul, echilibrul, puterea de a asculta, toleranţa faţa de opinia celuilalt, spiritul gospodăriei şi dorinţa fierbinte de a da România înapoi românilor. Dacă acceptăm că fiecare persoană publică are o menire, atunci liderul trebuie să fie, fără niciun compromis, în slujba exclusivă a cetăţeanului, aceasta este chemarea sa, așa cum este doamna senator Diana Iovanovici-Șoșoacă. Totul prin prisma dictonului latin actual încă: acta, non verba – fapte, nu vorbe!
Mai pe româneşte, avem de-a face cu promisiunile demagogice şi statistici discutabile referitoare la creşterea economică, a măririi pensiilor, alocaţiilor, construcţie de autostrăzi, sunt toate simple declaraţii electorale sau lozinci fluturate de Guvern, afişate cu opulenţă şi lipsă de respect faţă de cetăţeni.
Mult trâmbiţata reformă, investiţiile cuantificate în locuri de muncă trebuie să părăsească terenul alunecos şi mocirlos al sloganurilor şi să ajungă urgent realitate palpabilă. Lupta cu „Mafia”, măsuri coerente care să conducă, în sfârşit, la România educată, ruperea definitivă de un Ev Mediu fără electricitate, alimentare cu apă, canalizare, gunoaie şi defrişare trebuie să se mute de pe canalele TV sau întrunirile slugarnice cu partizanii politici, în realitate.
Eşecul răsunător şi jenant cu care încă ne confruntăm este o palmă binevenită pe obrazul echipei guvernamentale actuale, generos retribuite din banul public pentru dezvoltarea României. Unde şi, mai ales, pe ce s-au cheltuit sumele uriaşe, de exemplu, din PNRR, sau din împrumuturile făcute printr-o abordare imorală, perfidă (sute de milioane de euro)?
Pistele de bicicletă, dotarea parcului auto cu maşini electrice, cloud guvernamental nu reprezintă o necesitate, mai ales, atunci când sunt dezvoltate în defavoarea accesului la educaţie al copiilor din mediile defavorizate, a persoanelor cu dizabilităţi, a pensionarilor sau în defavoarea celor care şi-au pierdut locul de muncă, care şi-au închis afacerile din cauza diabolicului plan pandemic, a tinerilor uitaţi de România.
România nu poate scăpa de sărăcie prin 80 de milioane de euro pentru 350 de structuri de economie socială, care au fost sortite pieirii în 2016, atunci când s-a pilotat această măsură. În cel mai rău caz, afacerile dezvoltate au rămas tot a acelora care au beneficiat de granturi, iar angajaţii, oameni săraci, s-au bucurat vreo şase luni de „bogăţie”, cât a durat perioada de sustenabilitate a proiectului, după care s-au întors la amărăciunea vieţii de dinainte proiectului.
Eu înțeleg că trebuie să fim solidari și să ajutăm străinii la nevoie, dar cu o singură condiție: după ce ne ajutăm românii noștri. Nu e rușinos, ca să nu spun trădare națională, să spui că nu ai bani la bugetul de stat pentru creșteri de pensii, salarii, alocații, dar în schimb să anunți un sprijin de urgență de 60 milioane de euro pentru Ucraina?
Mai mult, reforma în sistemul de pensii ar fi binevenită dacă nu ar încuraja pensionarea voluntară, după vreo 70 de ani, şi nu s-ar merge pe principiul „să iasă din câmpul muncii cu picioarele înainte” sau prin stimulente de 14 milioane de euro pentru pregătirea personalului administrativ propriu. Nici prin plăţi de 1200 şi chiar 1450 de euro, pe zi, pentru un singur formator străin, când ştii că ai un milion de pensionari care se zbat să supraviețuiască cu 1000 de lei pe lună, deşi au trudit să pună ţara asta pe picioare, şi ai peste 150 000 de copii care merg flămânzi la culcare în fiecare seară. Oare aşa se arată grija pentru oameni?
Apreciez grija pentru mediul înconjurător şi visul pentru o “Românie verde, de culoarea pădurilor”, dar schimbarea nu poate fi eficientă prin vânzarea pădurilor românești străinilor, nici prin uitarea sistematică a sutelor de mii de suflete care trăiesc la marginea oraşelor, în comunităţi uitate de lume, adevărate bombe ecologice. Printre ei şi rromi de-ai mei, cetățeni români, aflați în responsabilitatea primăriilor și consiliilor locale, care-şi trăiesc viaţa la groapa de gunoi, printre câini vagabonzi şi şobolani, aşa cum se întâmplă la Cluj, Baia Mare sau Arad. De exemplu, rromii au fost folosiţi doar ca date justificative pentru argumentarea sărăciei din România, în PNRR și în alte politici publice, în schimb, în buget, sunt lăsaţi în urmă. Dacă eu, din poziția de consilier în Parlamentul European, am reușit să conving 545 de eurodeputați din toate statele membre UE să voteze, pentru prima dată în istoria Parlamentului European, o lege pentru egalitatea și incluziunea rromilor, dumneavoastră de ce nu reușiți să implementați strategia națională pentru incluziune socială și combaterea sărăciei?
Nu mai tratați sărăcia românilor ca un trofeu politic şi nici ca o sursă sigură de capital electoral sau de venit, pentru cei care sunteți, vremelnic, la cârma ţării.
Eu nu mai vreau să mai pierdem timpul cu propuneri legislative care nu contribuie la dezvoltarea României, cum ar fi limitarea cash-ului sau vânzarea Ardealului, ci, din contră, care o distrug. A apus vremea lor și, implicit, a dumneavoastră, a celor care de 34 de ani ne-ați îngropat în datorii și umilințe publice. Măcar acum să se înţeleagă că responsabilitatea nemărginită, dragostea infinită faţă de semenii noştri şi credinţa în Dumnezeu sunt valorile care ne vor salva pe toți, indiferent de etnie, pentru că toți suntem români, iar aceste valori se regăsesc doar în partidul S.O.S. România, ultimul tren pentru renașterea României.
Președintele Departamentului Național pentru Relația cu Rromii
Marius Tudor
Președintele Partidului S.O.S România,
Diana Iovanovici-Șoșoacă
Data: 31.12.2023
