Nu cred că există în România sau în afara României vreun om politic care se poate lăuda cu palmaresul extraordinar pe care l-a avut în anul 2025 Diana Iovanovici-Șoșoacă, liderul partidului S.O.S. România și Europarlamentar. Dar iată că a venit anul 2026, care a debutat nu în primul rând cu focuri de artificii, ci mai degrabă cu noi bombe și invazii. Statele Unite ale Americii, jandarmul lumii, a atacat Venezuela și l-au capturat pe președintele ales, Nicolás Maduro. Donald Trump și stăpânii lui au decis că trebuie să instaureze normalitatea, așa cum au făcut-o în Vietnam în perioada 1955-1975, în Cambodgia între 1969 și 1973, în Laos 1964-1973, Republica Dominicană 1965, Granada 1983, Panama 1989, Irak 1991, Somalia în perioada 1992-1994, Haiti 1994, Serbia, Iugoslavia în 1999, Afganistan între 2001 și 2021, iarăși Irak 2003-2011, Libia 2011, Siria 2014 până în prezent, Ucraina din 2014 până în prezent, Yemen din 2015 până în prezent. Ambalajul retoric al motivelor invocate pentru invaziile militare au fost întotdeauna onorabile: democrație, drepturile omului, securitate globală. Rezultatele însă au fost invariabil aceleași.
State distruse sau sărăcite, războaie civile, migrație masivă, resurse strategice confiscate sau controlate de invadatori. Diana Iovanovici-Șoșoacă a fost în România primul și singurul om politic care a reacționat imediat, protestând și sesizând toate forurile internaționale care se ocupă cu drepturile omului, sesizând toate trusturile internaționale de presă din întreaga lume, a făcut apel la Organizația Națiunilor Unite, solicitându-i imperativ să intervină și să ia atitudine. Atitudinea Dianei Iovanovici-Șoșoacă ar fi trebuit să fie comună tuturor partidelor din România și tuturor instituțiilor sau, mă rog, entităților care se declară suveraniste, pentru că gestul criminal al Statelor Unite ale Americii creează în contextul geopolitic actual un precedent periculos.
Nu că Statele Unite nu ar fi avut grijă să genereze alte precedente până acum, dar mă refer strict la contextul geopolitic actual, pentru că în felul ăsta, arestându-l, răpindu-l, capturându-l pe Nicolas Maduro, practic Statele Unite a dat liber Federației Ruse să-l aresteze și să-l ia din pat pe Zelenski, iar Chinei să îl aresteze sau să-l răpească pe președintele Taiwanului. Sunt convins că lucrul ăsta nu se va întâmpla, dar se poate întâmpla. Pentru că în situația asta ce voce să mai apere un asemenea gest de invazie a unui stat decât alt stat? Pentru că Statele Unite erau o voce. Vocea asta a dispărut. Cine să se opună? Uniunea Europeană? Întrebare fără răspuns.
