Deputat Tudor Ionescu: România are nevoie de politici pentru Familie. Altfel, riscăm să ne pierdem viitorul
România traversează astăzi una dintre cele mai grave crize din istoria sa recentă, o criză despre care se vorbeşte prea puţin şi care, din păcate, nu se află în centrul agendei politice. Este vorba despre criza demografică.
La Spitalul Orăşenesc Topoloveni, în lunile martie şi iunie 2025 nu s-a înregistrat nicio naştere. În restul lunilor media a fost de doar 2-3 naşteri şi acest caz reflectă, la scară mică, o realitate tot mai apăsătoare la nivel judeţean şi naţional.
Datele recente publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că în anul 2025 s-au născut în România aproximativ 146.000 de copii, cel mai mic număr din ultimul secol şi de peste două ori mai puţin decât în anul 1990! Aceasta nu este doar o statistică, ci un semnal clar că România îmbătrâneşte şi se depopulează într-un ritm care, dacă nu este oprit, va afecta profund economia, sistemul de pensii şi chiar continuitatea Naţiunii Române.
În acelaşi timp, exodul românilor din ultimele decenii a lăsat urme adânci în structura demografică a ţării. Milioane de români au plecat în străinătate din cauza sărăciei şi a corupţiei. Iar în loc să creeze condiţii reale pentru întoarcerea lor, guvernele PSD, PNL, USR şi UDMR au preferat să aducă în locul lor sute de mii de lucrători din Asia şi Africa.
Și alte state europene s-au confruntat cu probleme similare şi au reuşit să stabilizeze natalitatea prin politici publice curajoase, coerente şi asumate pe termen lung. România trebuie să facă acelaşi lucru însă guvernul actual condus de Ilie Bolojan a început să erodeze inclusiv puţinele instrumente existente de sprijin pentru familii. Eliminarea scutirii de la plata contribuţiei de sănătate pentru mamele aflate în concediu de creştere a copilului sau în concediu post-adopţie reprezintă un semnal descurajator pentru tinerele familii.
Tocmai de aceea am iniţiat un proiect de lege care vine să repare această nedreptate şi vizează scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru indemnizaţiile acordate persoanelor aflate în concediu pentru creşterea copilului sau în concediu de acomodare în vederea adopţiei.
Din punctul meu de vedere, sprijinirea Familiei trebuie să devină o prioritate naţională. Nu prin măsuri simbolice sau temporare, ci printr-un pact social şi politic pentru viitorul demografic al României.
Prima direcţie esenţială este sprijinul financiar real pentru familiile cu copii. Statul trebuie să ofere deduceri fiscale semnificative pentru părinţi, creşterea alocaţiilor şi programe de sprijin pentru familiile tinere aflate la început de drum. În România, lucrurile trebuie să se schimbe: a avea copii nu trebuie să devină o povară financiară.
A doua direcţie este accesul la locuinţe pentru familiile tinere. Programele de creditare sau de sprijin pentru locuinţe dedicate familiilor cu copii pot crea stabilitate şi pot încuraja întemeierea unei familii la o vârstă mai timpurie.
A treia direcţie vizează echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie. Este nevoie de extinderea reţelei de creşe şi grădiniţe, de programe flexibile de muncă pentru părinţi şi de protecţia reală a mamelor pe piaţa muncii.
La fel de importantă este încurajarea revenirii românilor din diaspora. Milioane de români trăiesc şi muncesc astăzi în alte state, iar România trebuie să creeze programe atractive pentru întoarcerea lor, de la sprijin pentru antreprenoriat până la facilităţi fiscale pentru familiile care aleg să revină acasă.
În acelaşi timp, statul român are nevoie de o strategie demografică pe termen lung, asumată de întreaga clasă politică, care să depăşească ciclurile electorale. Refacerea echilibrului demografic nu se poate face în câţiva ani. Chiar şi în cele mai favorabile condiţii, refacerea echilibrelor demografice ar putea dura patru decenii. Și tocmai de aceea trebuie să începem ASTĂZI! Mai târziu ar putea fi prea târziu!
https://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=30050
