COMUNICAT DE PRESĂ
Astăzi, inima fotbalului românesc s-a oprit pentru o secundă de tăcere adâncă. Stadionul lumii a amuțit, iar noi, cei care am crescut cu radioul la ureche și cu fularul tricolor la gât, simțim o durere care ne taie respirația.
Mircea Lucescu nu a fost doar un antrenor; a fost „Il Luce”, farul care ne-a ghidat prin întunericul neputinței, arătându-ne că un român poate sta la masa bogaților fără să plece capul!
Ne despărțim astăzi de cel care a transformat fotbalul în poezie și strategie pură. Eu, ca româncă și ca om care vibrează la fiecare imn cântat pe stadion, nu pot uita magia de la Corvinul Hunedoara, unde Mircea a clădit din „praf de stele” și sudoare o echipă care a uimit o țară întreagă.
Mircea Lucescu va rămâne unul dintre antrenorii emblematici ai fotbalului românesc, numele său fiind strâns legat de performanțele istorice ale echipei Dinamo.
În perioada în care a condus formația din Ștefan cel Mare a impus un stil modern, disciplinat și ofensiv, transformând Dinamo într-o forță atât pe plan intern, cât și în competițiile europene.
Sub comanda sa, clubul a câștigat trofee importante și a lansat generații de jucători care au scris istorie în fotbalul românesc.
Nu pot uita mândria din ochii noștri când ne-a dus la Euro ’84, spărgând barierele imposibilului!
Cine dintre noi, microbiștii adevărați, nu a lăcrimat de fericire când l-a văzut ridicând Cupa UEFA cu Șahtior sau îngenunchind giganții Europei cu Galatasaray?
Mircea Lucescu a câștigat 35 de trofee, dar cea mai mare victorie a lui a fost respectul universal. A fost mai mult decât un MARE ANTRENOR; a fost un tată pentru generații de fotbaliști, de la puștii Hunedoarei până la vedetele de talie mondială din Italia, Turcia și Ucraina.
A fost pe baricade până la 80 de ani! Chiar și atunci când corpul îi cerea răgaz, inima lui bătea în ritmul gazonului. A ales să revină la cârma Naționalei pentru că nu putea lăsa tricolorul la greu. Asta înseamnă să fii un român adevărat: să mori pe teren, cu demnitate, servindu-ți neamul!
Partidul S.O.S. România și eu, Diana Iovanovici-Șoșoacă, cerem doliu național! Mircea Lucescu merită onoruri de stat, pentru că el a fost singurul nostru ministru de externe adevărat timp de decenii. Nu lăsați tăcerea să se aștearnă peste vocea lui care răsuna pe tunelul de acces!
Suntem alături de familia Lucescu. Răzvan, fii mândru, tatăl tău nu a plecat, s-a mutat doar în loja legendelor, de unde ne va veghea la fiecare meci.
Drum lin în lumină, Maestre! România îți mulțumește cu lacrimi în ochi pentru fiecare secundă de extaz!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Av. Europarlamentar
Diana Iovanovici-Șoșoacă
Președinte Partidul S.O.S. România
