Deputat Ioan Lăzăroi: Siguranţa comunităţilor rurale – România abandonată între promisiuni şi realitate
Opoziţia parlamentară atrage atenţia asupra degradării accelerate a siguranţei în comunităţile rurale din România, în condiţiile în care statul român continuă să trateze satul românesc ca pe o periferie administrativă şi electorală.
În tot mai multe comune şi sate, cetăţenii se confruntă cu furturi, violenţă domestică, trafic ilegal de lemn, distrugerea proprietăţilor, consum şi trafic de droguri, dar şi cu lipsa intervenţiei rapide din partea autorităţilor.
Posturile de poliţie sunt subdimensionate, multe funcţionează cu personal insuficient, iar timpul de reacţie în situaţii de urgenţă rămâne inacceptabil. În timp ce Guvernul vorbeşte despre România modernă, realitatea din mediul rural este una a nesiguranţei şi abandonului instituţional.
În numeroase localităţi, oamenii ajung să se organizeze singuri pentru a-şi proteja gospodăriile, pentru că statul nu mai oferă garanţia minimă a ordinii publice.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România rămâne mult în urmă la capitolul siguranţă rurală şi infrastructură de intervenţie. În state precum Franţa, Austria, Polonia sau Finlanda, securitatea comunităţilor rurale este tratată ca o prioritate strategică: există patrule permanente, sisteme moderne de supraveghere, centre locale de intervenţie şi programe reale de prevenţie.
În România, însă, autorităţile au preferat să reducă investiţiile în siguranţa locală şi să politizeze instituţiile care ar trebui să protejeze cetăţeanul.
Rezultatul este o ruptură tot mai mare între stat şi comunităţile rurale.
Opoziţia parlamentară solicită de urgenţă:
– suplimentarea efectivelor de poliţie rurală;
– reînfiinţarea şi modernizarea posturilor de poliţie comunale;
– programe naţionale de iluminat public şi supraveghere video în sate;
– combaterea reţelelor de criminalitate organizată care acţionează în mediul rural;
– finanţare europeană direcţionată către siguranţa comunităţilor locale.
Satul românesc nu poate fi condamnat la frică, izolare şi nepăsare administrativă. Siguranţa cetăţeanului nu este un privilegiu urban, ci un drept fundamental pentru fiecare român, indiferent unde locuieşte.
