DUMINICA DESPRE TÂNĂRUL BOGAT
Predică la Duminica despre Tânărul Bogat
„Du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea vino și urmează-Mi.” (Matei 19, 21)
Iubiți credincioși, în această pericopă evanghelică ni se relatează un eveniment din viața Mântuitorului Iisus Hristos: un tânăr bogat a venit la El și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Iisus, după ce a spus că numai Dumnezeu este bun, l-a întrebat dacă cunoaște poruncile: să nu ucizi, să nu furi, să nu săvârșești adulter, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. El a răspuns că pe toate acestea le-a păzit din tinerețile sale.
Atunci Iisus, privindu-l cu dragoste, i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea comoară în cer. Apoi vino, ia crucea și urmează-Mi.” Supărat de aceste cuvinte, pentru că era foarte bogat, tânărul a plecat întristat. Atunci Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” Și le-a mai spus: „Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
Ucenicii, uimiți, ziceau unii către alții: „Atunci cine poate să se mântuiască?” Iar Iisus, uitându-Se la ei, le-a zis: „La oameni acest lucru este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.”
Păzirea poruncilor nu e de ajuns
În această pericopă evanghelică înțelegem că trebuie să păzim poruncile lui Dumnezeu – în primul rând cele Zece Porunci, apoi și poruncile bisericești – dar nu este suficient. Mântuitorul îi răspunde tânărului: „Îți mai lipsește un lucru.” Nu este de ajuns doar să respectăm poruncile, ci trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Dacă Dumnezeu ne cere să împărțim ceea ce avem cu cei săraci, noi trebuie să fim dispuși să facem acest lucru.
În Proverbe ni se spune: „Cine dă săracului împrumută pe Dumnezeu.” Făcând astfel, își va aduna o comoară în ceruri. Bogățiile din această viață sunt o ispită, o capcană pentru oameni, pentru că orbesc pe oameni și îi împiedică să slujească lui Dumnezeu.
Comoara în cer, nu pe pământ
Tânărul bogat din această pericopă evanghelică este reprezentantul celor care, în zilele noastre, au averi, au posesiuni la care țin foarte mult și care îi împiedică să se apropie de Dumnezeu, ca să intre în pacea Lui. Dumnezeu ne spune: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci adunați-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”
Trebuie să înțelegem că nu trebuie să ne punem speranța în averi și în agoniseala din această lume, ci să-L iubim și să-I slujim pe Dumnezeu. Prin cuvântul Evangheliei suntem îndemnați să împlinim cu credință poruncile Domnului, să ne îndeplinim toate obligațiile pe care le avem ca fiind creștini și să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, iar oamenilor – dragostea noastră.
Mila față de săraci – condiție a mântuirii
A avea milă și a îngriji nevoile celor săraci este o condiție de intrare în Împărăția lui Dumnezeu. Când va face Judecata de Apoi, Domnul va despărți pe oameni unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stânga. Și Împăratul va zice celor de-a dreapta: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.”
Iar cei drepți vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?” Iar Împăratul le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.” Cei ce nu au făcut aceste lucruri vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți vor merge în viața veșnică.
Nu trebuie să fim bogați ca să putem ajuta pe cei săraci. Nu trebuie să avem averi mari ca să putem împărți puțin și celor care nu au deloc. Din puținul nostru, dacă împărțim celor amărâți, celor săraci, celor nevoiași, ajutorul nostru este mult mai mare decât dacă am fi avut averi multe și am fi dat puțin.
Trebuie să ținem minte cuvintele Mântuitorului. Aceste bogății, aceste bunuri pe care noi le strângem în această viață, sunt trecătoare. Averea noastră adevărată este sufletul nostru, care, atunci când merge la Dumnezeu, trebuie să aibă un bagaj de fapte bune, de credință și de rugăciune. Dacă nu ne milostivim de cei amărâți, dacă nu suntem milostivi cu cei săraci, nu putem să ne apropiem de Împărăția lui Dumnezeu.
Bogăția nu înseamnă neapărat un lucru rău, dar atunci când uităm de obligațiile noastre de creștini față de aproapele, față de cei săraci – pentru că averea ne ia mintea și ne orbește – atunci pierdem Împărăția lui Dumnezeu.
Să ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Doamne, ajută-ne să avem o inimă bună, plină de îndurare, pentru a putea împlini voia Ta cea sfântă și pentru a ajunge în Împărăția Ta cea veșnică.”
Amin.
Pr. T. Marinescu
Departamentul pentru culte, S.O.S. ROMÂNIA
