Deputat Laura Toader: Prima zi de şcoală nu trebuie să fie încă o zi a promisiunilor!
Astăzi, 7 septembrie, milioane de copii s-au întors în şcolile din România. Este ziua în care politicienii îşi amintesc, aproape ritualic, să vorbească despre viitor, profesori, copii şi importanţa educaţiei.
De mâine însă, reflectoarele se sting.
Iar problemele rămân.
Cele mai recente date europene sunt ruşinoase pentru un stat care declară de trei decenii că educaţia este “prioritate naţională”.
România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană la ponderea cheltuielilor publice pentru educaţie, potrivit datelor Eurostat referitoare la anul 2023: aproximativ 3% din PIB, faţă de media europeană de 4,7%.
Acesta este adevărul dincolo de festivităţile din prima zi de şcoală.
Un copil român nu valorează mai puţin decât un copil din Suedia, Finlanda, Germania sau Franţa.
Un profesor român nu are o misiune mai puţin importantă decât un profesor din orice alt stat european.
Şi totuşi, de prea mulţi ani, educaţia primeşte ceea ce rămâne după ce politica îşi împarte priorităţile.
Avem nevoie de profesori respectaţi şi plătiţi decent.
Avem nevoie de şcoli sigure.
Avem nevoie de laboratoare.
De consilieri şcolari.
De transport pentru copiii din mediul rural.
De combaterea abandonului şcolar.
De programe reale pentru copiii vulnerabili.
Şi avem nevoie ca profesorul să poată preda, nu să fie transformat într-un funcţionar sufocat de hârtii.
La începutul acestui an şcolar există din nou semnale sindicale privind lipsa cadrelor calificate, probleme de salarizare şi dificultăţi în acoperirea tuturor orelor.
Aceste probleme nu se rezolvă prin mesaje solemne.
Se rezolvă prin politici publice.
Astăzi le urez succes copiilor, părinţilor şi profesorilor.
Dar Guvernului nu îi urez succes.
Îi cer rezultate.
Pentru că după treizeci de ani de promisiuni, România nu mai are nevoie de încă un discurs despre cât de importantă este educaţia.
Are nevoie ca acest adevăr să se vadă în buget, în şcoli şi în viaţa profesorilor.
Copiii României nu ne pot aştepta.
Un an şcolar pierdut nu poate fi recuperat printr-un comunicat de presă.
Iar un copil abandonat de sistem este o responsabilitate pe care statul nu o poate delega nimănui.
