PREDICA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
Evanghelia după Marcu 8, 34 – 9, 1
„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața, o va pierde; iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.”
Prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci ne aduce, prin Evanghelia de astăzi, o lămurire destul de clară despre importanța și rolul Sfintei Cruci în viața noastră.
În centrul vieții noastre, Sfânta Cruce este ca o lumină care ne arată calea, iar Evanghelia de astăzi ne dă tocmai înțelesul cuvintelor:
„Ia-ți crucea lui Hristos”.
Trei îndemnuri – o singură poruncă
În cuvântul de astăzi pe care Mântuitorul îl rostește, este evidențiat în trei îndemnuri: să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
Este o singură poruncă, dar întrită. Fiecare treaptă din această poruncă o pregătește pe următoarea. Nu poți să-ți iei crucea dacă nu te-ai lepădat de tine însuți și nu poți urma lui Hristos dacă nu ți-ai luat crucea.
Porunca „să-și ia crucea” nu este o poruncă ușoară; este o poruncă puțin mai greu de înțeles. Dar este o chemare universală care nu ține cont de timp sau de loc.
În orice vreme, în orice epocă a existenței umane, cuvântul lui Hristos rămâne același și se adresează fiecăruia dintre oameni.
Perspectiva lui Dumnezeu asupra vieții noastre
Dumnezeu ne oferă și o altă perspectivă, care vede întregul, nu doar o clipă, nu doar un fragment sau un episod din viața noastră, ci toată viața de la început până la sfârșit, așa cum numai Dumnezeu poate să o vadă.
Să ne luăm crucea și să urmăm lui Hristos înseamnă să încredințăm viața noastră, credința noastră și nădejdea noastră lui Hristos Dumnezeu și să avem curajul și puterea de a primi cu credință și cu smerenie tot ce vine de la El.
Crucea pe care noi o ducem în această viață nu am ales-o noi și, poate, uneori este o cruce care ni se pare foarte grea. Dar ea ne va purta spre o pace și spre o împlinire prin care putem să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.
Lepădarea de sine
Din cauza neputințelor noastre, din cauza firii omenești slabe, lepădarea de sine poate să fie ceva foarte dureros, uneori interpretat ca fiind moarte.
Mulți oameni sunt foarte atașați de averea lor, sunt foarte legați de banii lor, de avuția lor, încât ideea de a renunța la ele pare ca o pierdere a vieții.
De multe ori, deciziile pe care le luăm fiind legați de această viață trecătoare ne pot duce pe un drum greșit și ne pot îndepărta de Împărăția lui Dumnezeu și de planul Lui.
Dumnezeu mai spune în această Evanghelie:
„Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?”
A ne lepăda de noi și a urma lui Hristos, luându-ne crucea, înseamnă curajul și credința de a pune planurile noastre, viața noastră pe locul al doilea și de a pune învățătura lui Dumnezeu și calea lui Dumnezeu pe locul întâi.
Așa trebuie să ne organizăm viața: Dumnezeu și cuvântul Lui să fie înaintea noastră, iar noi să-I urmăm pașii învățăturii, și nu invers.
Un rezumat al întregii vieți creștine
Putem spune că Evanghelia de astăzi este un rezumat al întregii vieți creștine.
Mărturisirea lui Iisus Hristos ca Mesia și ca Fiu al lui Dumnezeu, asumarea deplină a acestei mărturisiri prin respectarea voinței lui Dumnezeu, poate să însemne luarea crucii.
Renunțarea la grijile acestei vieți poate să fie lepădarea de sine. Iar ascultarea Sfintelor Evanghelii, ascultarea învățăturii lui Dumnezeu, poate să însemne urmarea voii lui Hristos.
Numai așa putem să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Numai așa putem să înțelegem că semnul și calea pe care Mântuitorul ni le-a arătat și ni le-a dăruit prin Sfânta Cruce – ca semn de închinare și ca drum al nevoințelor noastre – deși este o sarcină grea, așa cum a fost crucea pentru Mântuitorul Iisus Hristos, pot duce la mântuirea sufletelor noastre.
Amin.
Pr. T. Marinescu
Departamentul pentru culte, S.O.S. ROMÂNIA
