Deputat Sorin Oltenașu: Încălzirea locuinţei devine o povară pentru români. Sprijinul statului trebuie să ţină pasul cu realitatea
În pragul sezonului rece, tot mai multe familii se confruntă cu dificultatea de a-şi asigura încălzirea locuinţelor, în condiţiile în care costurile lemnelor de foc, transportului şi pregătirii acestora apasă tot mai greu asupra bugetelor gospodăriilor. Pentru românii din mediul rural, în special pentru pensionari şi familiile cu venituri mici, încălzirea nu este un lux, ci o necesitate de bază.
În timp ce cheltuielile de trai continuă să afecteze puterea de cumpărare, sprijinul acordat pentru încălzirea cu lemne rămâne raportat la o valoare de referinţă de minimum 320 de lei pe lună, prevăzută de Legea nr. 226/2021. Valoarea efectivă a ajutorului depinde de veniturile beneficiarilor, însă această realitate nu schimbă problema de fond: statul trebuie să se asigure că sprijinul acordat răspunde nevoilor reale ale oamenilor.
Preţurile lemnului diferă semnificativ în funcţie de specie, zonă şi condiţiile de livrare. La costul materialului lemnos se adaugă transportul, debitarea şi despicarea, cheltuieli care pot transforma aprovizionarea pentru iarnă într-un efort financiar greu de suportat. O familie cu venituri modeste nu îşi poate permite să amâne încălzirea locuinţei până când situaţia economică se va îmbunătăţi.
Consider că Guvernul trebuie să trateze această problemă ca pe o prioritate socială şi să analizeze actualizarea valorii de referinţă a ajutorului pentru combustibili solizi, în raport cu evoluţia preţurilor şi cu puterea de cumpărare a populaţiei. Totodată, este necesară o evaluare a diferenţelor regionale de preţ şi a posibilităţii de a adapta mai eficient sprijinul acordat gospodăriilor vulnerabile.
Un rol important îl are şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, care comercializează lemn de foc direct către populaţie. Este necesară asigurarea unei informări publice clare privind stocurile disponibile, preţurile practicate şi condiţiile de achiziţie, precum şi facilitarea accesului familiilor vulnerabile la lemnul destinat încălzirii. Disponibilitatea lemnului trebuie să se traducă într-un acces real şi suportabil pentru cei care depind de această resursă.
Guvernul nu poate considera problema rezolvată doar pentru că există un ajutor prevăzut de lege sau pentru că lemnul este disponibil la vânzare. Ceea ce contează este dacă oamenii îşi pot permite, în mod real, să îşi încălzească locuinţele pe durata iernii.
Accesul la încălzirea locuinţei este o necesitate, nu un privilegiu. Statul are obligaţia de a proteja cetăţenii vulnerabili înainte ca dificultăţile economice să se transforme într-o criză socială.
https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=31536
