Deputat Vlad Vidra: Sunt mândru că sunt român. Dar vreau să fiu mândru şi de România de astăzi!
“De ce ar trebui un cetăţean român să fie mândru că este român?” Este o întrebare aparent simplă, dar care merită un răspuns sincer, dincolo de discursurile patriotice şi de festivităţile oficiale.
Avem toate motivele să fim mândri de istoria noastră, de limba română, de tradiţiile şi cultura noastră, de înaintaşii care au luptat pentru independenţă, unitate şi libertate. Avem motive să fim mândri de românii care au făcut performanţă în ştiinţă, medicină, cultură sau sport şi de milioanele de oameni care, prin muncă şi sacrificii, au construit această ţară.
Dar cred că a venit momentul să ne punem şi o întrebare incomodă: ce motive de mândrie oferă România de astăzi cetăţeanului obişnuit?
Ce îi spunem pensionarului care, după o viaţă de muncă, îşi calculează fiecare leu înainte de a intra într-o farmacie? Ce îi spunem tânărului care îşi face bagajele pentru a pleca din ţară? Ce îi spunem părintelui care munceşte din greu, dar se teme că nu va putea asigura copiilor săi un viitor mai bun?
Îi vorbim despre Ştefan cel Mare, despre Mihai Viteazul, despre Marea Unire şi despre sacrificiile eroilor noştri. Şi este firesc să o facem. Dar nu putem cere generaţiilor de astăzi să trăiască exclusiv din gloria trecutului.
Patriotismul nu înseamnă să închidem ochii în faţa problemelor ţării. Patriotismul înseamnă să avem curajul să le recunoaştem şi responsabilitatea să le rezolvăm.
Eu fac o distincţie foarte clară între România şi statul român. România înseamnă oamenii săi, istoria, cultura, pământul şi identitatea noastră. Statul român înseamnă instituţiile şi cei care au responsabilitatea de a le administra.
Poţi să-ţi iubeşti ţara fără să fii mulţumit de guvernanţii ei. Poţi să fii mândru că eşti român şi, în acelaşi timp, să fii revoltat de nedreptăţile pe care le întâlneşti.
Nu cred că românii trebuie să-şi demonstreze permanent dragostea faţă de ţară. Au demonstrat-o generaţii întregi, prin muncă, sacrificii şi prin dorinţa de a-şi construi un viitor aici.
Cred însă că şi statul român are datoria să demonstreze că îşi respectă cetăţenii.
O ţară nu devine puternică doar prin ceea ce a fost, ci mai ales prin ceea ce reuşeşte să ofere generaţiilor care vin.
Îmi doresc o Românie în care munca să fie respectată, dreptatea să nu depindă de poziţia socială, bătrâneţea să nu însemne sărăcie, iar tinerii să nu fie nevoiţi să aleagă între familie şi un trai decent.
Sunt mândru că sunt român. Nu pentru că m-aş considera superior altor popoare, ci pentru că respect ceea ce au construit înaintaşii noştri şi cred în ceea ce putem construi împreună.
Dar îmi doresc ca, într-o zi, atunci când un copil va fi întrebat de ce este mândru că este român, să nu fie nevoit să vorbească doar despre eroii de acum câteva sute de ani.
Să poată vorbi cu aceeaşi mândrie despre şcoala în care învaţă, despre spitalele în care este îngrijit, despre dreptatea pe care o găseşte în propria ţară şi despre viitorul pe care îl poate construi aici.
Pentru că adevărata provocare nu este să-i convingem pe români să-şi iubească ţara. Este să construim o ţară care să le ofere, în fiecare zi, noi motive de mândrie.”
https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=31567
