Deputat Ana-Marcela Baș: Regionalizare? Dar cu ce preţ?
De ceva timp ne pândeşte o furtună periculoasă care poate anihila idea României ca stat unitar: regionalizarea ţării.
Ni se spune că regionalizarea este sinonimă cu eficienţa. Că vom reduce birocraţia. Că vom economisi bani. Că vom atrage fonduri mai uşor. Sună bine. Sună tehnocratic. Sună „modern”. Dar întrebarea esenţială este: eficienţă pentru cine şi cu ce preţ? Cu modificarea Constituţiei sau nu?
Ce model v-a inspirat viziunea cu privire la regionalizare? Regionalizarea Poloniei? A Italiei?
Nu putem transforma o ţară printr-un simplu exerciţiu de inginerie administrativă, exerciţiu al cărui preţ suprem poate să fie identitatea, unitatea, indivizibilitatea României. Visăm dezvoltare economică, visăm putere, visăm respect. Visele sunt una, realitatea este cu totul alta!
România nu este un Excel cu judeţe care pot fi mutate, comasate, redesenate după criterii contabile. Este o ţesătură complexă de comunităţi, identităţi locale, echilibre istorice fragile. Când umbli la această arhitectură, nu umbli doar la linii pe hartă — umbli la încrederea oamenilor în stat.
Domnule prim-ministru, regionalizarea nu este o baghetă magică. Nu ineficienţa teritorială ne-a adus în situaţia actuală, ci ineficienţa politică. Nu harta este problema, ci felul în care este guvernată. Dacă administraţia este politizată, ea va rămâne politizată şi în 8 regiuni, şi în 4, şi în 40. Dacă fondurile sunt risipite, ele vor fi risipite şi la nivel regional, doar că la o scară mai mare.
Ni se vorbeşte despre descentralizare. Dar ce garanţii avem că nu asistăm, de fapt, la o recentralizare mascată? La mutarea puterii dintr-un centru către câteva „super-centre” regionale, mai îndepărtate de cetăţeanul obişnuit decât este astăzi reşedinţa de judeţ?
La transferul puterii către unii jucători externi, vecini cu interese directe oficial recunoscute de a prelua părţi importante din ţară?
Oamenii din oraşele mici şi din mediul rural nu au nevoie de o nouă capitală regional care să le decidă soarta de la 200 de kilometri distanţă. Au nevoie de servicii publice funcţionale, de spitale care să trateze, de şcoli care să educe, de administraţii care să răspundă rapid problemelor acestora sau chiar să le prevină!
Dacă vrem o ţară mai eficientă, să începem cu responsabilitatea politică, cu profesionalizarea administraţiei, cu meritocraţia reală.
Să reparăm motorul înainte să schimbăm caroseria!
https://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=29876
