PREDICA LA ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI
1 octombrie
Biserica Ortodoxă cinstește deosebit pe Maica Domnului, având temeiuri de cinstire prin faptul că ea este Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, și de asemenea o cinstește pentru că este pururea Fecioară (Aeiparthenos), pentru că, deși L-a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos, ea a fost și a rămas Fecioară.
Maica Domnului a spus verișoarei sale Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul:
„Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.”
Acest lucru îl face deosebit și Biserica Ortodoxă, marcând sfârșitul și începutul anului bisericesc prin prăznuirea unor sărbători în cinstea Maicii Domnului.
Amintim în acest sens că luna august, ultima din cursul anului bisericesc, are în mijlocul ei praznicul Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare de o mare cinstire în rândul poporului creștin român. Această sărbătoare are și o pregătire duhovnicească printr-o perioadă de două săptămâni de postire. Tot la fel, prima lună din anul bisericesc, luna septembrie, începe în data de 8 septembrie cu praznicul Nașterii Maicii Domnului – sărbătoare considerată un praznic mare, un praznic împărătesc.
În continuare, în luna următoare a anului bisericesc, în octombrie, pe data de 1, sărbătorim din nou pe Maica Domnului: sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului – prima minune săvârșită de Maica Domnului. Desfăcând strălucitorul său acoperământ, i-a acoperit cu el întreg poporul.
Minunea de la Vlaherne
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, care în slavă rusă se zice Pokrov, amintește despre o minune care s-a întâmplat în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înțeleptul (886–911).
Se povestește că Sfânta Fecioară s-a arătat în toată slava ei cerească Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca o ocrotitoare și mijlocitoare a tuturor creștinilor. Într-o noapte, când oamenii erau în biserică și se închinau la doxologie, Sfântul Andrei a fost răpit în extaz în mijlocul mulțimii.
El a văzut cu ochii săi o doamnă foarte înaltă, intrând prin ușile împărătești, înconjurată de un cortegiu armonios. La dreapta și la stânga sa, fiind sprijinită de brațe de Preacinstitul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul, și de Sfântul Ioan Evanghelistul. Ea era înconjurată de alți sfinți îmbrăcați în alb.
Când cortegiul a ajuns la amvon, Andrei s-a dus către ucenicul său Epifanie și l-a întrebat dacă o vede pe Stăpâna și Doamna Universului. Acesta a răspuns că o vede.
Și astfel au urmărit cum Maica Domnului s-a așezat în genunchi, lăsând lacrimile să-i curgă pe dumnezeiescul ei chip, și s-a rugat înaintea altarului. După ce a terminat rugăciunea, s-a apropiat de altar, a început să se roage din nou pentru poporul care era prezent și a desfăcut strălucitorul său acoperământ și l-a ținut întins cu mâinile sale, acoperind cu el întregul popor care se afla dedesubt.
Aceștia care au fost prezenți au simțit răspândindu-se peste ei o slavă dumnezeiască.
Biserica din Vlaherne și Sfântul Acoperământ
Biserica Vlaherne din Constantinopol este biserica unde erau cinstite renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Tot aici s-a păstrat și Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, către care creștinii făceau pelerinaje, mulțimi de credincioși din întreaga lume venind să se închine la acest acoperământ.
Acest văl, omoforion sau maforion, era o lungă bucată dintr-o țesătură fină care, după obiceiul timpului, acoperea capul și trupul femeilor până la genunchi. El era un veșmânt al fecioarelor consacrate.
Acoperământul Maicii Domnului se păstra în această biserică a Vlahernelor într-o raclă transparentă. De aceea, biserica din Vlaherne se mai numea și Biserica Sfintei Racle. Acest văl al Maicii Domnului a fost adus din Palestina de către doi credincioși patricieni în perioada împăratului Leon (457–474).
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos
Cât privește pe Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos – cel care a văzut-o pe Maica Domnului ocrotind poporul adunat la rugăciune în biserică – știm despre el că era de naționalitate slavă și era sclav în casa unui bogătaș, unde a deprins învățătura limbii grecești și a fost ridicat la funcția de notar.
După o perioadă de înfățișare de nebunie și văzând că starea lui nu se îmbunătățea, el a fost lăsat în voia sorții. Avea momente de absență involuntară din dorința de smerenie și își închina tot timpul rugăciunii și faptelor bune, dând sfaturi și celor mari, și celor mici.
Răspândirea sărbătorii
La greci, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului a fost de la început și până în prezent prăznuită de către monahii din Sfântul Munte Athos, pentru că acest loc este socotit prin excelență grădina Maicii Domnului.
În secolul al XII-lea, această sărbătoare a fost introdusă și la ruși, iar prin influența Bisericii Ortodoxe Ruse a trecut și la români, prăznuindu-se la început mai mult în mănăstiri, dar în zilele noastre cinstirea ei s-a extins tot mai mult și în rândul parohiilor.
Noi suntem datori, ca și creștini, cu credință în protecția Maicii Domnului, să ne rugăm să ne ocrotească cu Sfântul ei Acoperământ, să se roage Fiului ei, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru mântuirea noastră.
În textul slujbelor Bisericii sunt rugăciuni către Maica lui Dumnezeu și una dintre ele ar trebui să nu lipsească din ritualul rugăciunii noastre de zi cu zi:
„Toată nădejdea noastră spre Tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne pe noi sub sfânt acoperământul Tău.”
Amin.
Pr. T. Marinescu
Departamentul pentru culte, S.O.S. ROMÂNIA
