Intrând iarăși în atmosfera sărbătorilor de iarnă, gândul ni se îndreaptăla evenimentele care, în acel tulburător și încă nelămurit decembrie 1989, au schimbat cursul istoriei pentru neamul românesc. Că schimbarea de regim a fost somată de legile firești ale progresului și dorința de libertate a unui întreg popor,nu poate fi contestată, indiferent de cele întâmplate în acești 34 de ani și prăpastia în care a ajuns țara sub nefastele guvernări succedate în timpul care a trecut de atunci.
Memoria sinceră și nealterată de efectele simțite de fiecare ne arată atunci un popor cuprins de un entuziasm efervescent, de o bucurie nemărginită și o fierbinte dorință de a se angaja la un efort de reconstrucție, ca replică la starea națiunii din acel moment, cel puțin cum era ea prezentată și clamată de agitatori.
De ce în cazul țării noastre înlăturarea fostului regim a trebuit să se producă prin violență și noua putere să se legitimeze printr-o baie de sânge, rămâne în continuare o întrebare fără răspuns și toate cercetările judiciare și extrajudiciare n-au făcut altceva decât să îngroașe ceața care învăluie acele evenimente. Tinerii răpuși în acele turbulentemișcări sociale își duc somnul de veci, părăsind această lume poate cu gândul că lasă în urmă o țară liberă cu șanse uriașe de a accede pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație. Jertfa lor, treptat, este însă uitată, ea mai fiind comemorată doar din reflexe politicianiste, printr-un formalism jenant săvârșit de indivizi care prin tot ce-au întreprins în funcțiile deținute le-au întinat memoria.
Tot încercând să lămurim ce s-a întâmplat în urmă cu 34 de ani, dacă a fost revoluție sau lovitură de stat, am ajuns, se pare, la capătul unui drum care n-are decât două direcții, respectiv una care continuă distrugerea țării, ducând invitabil la pierderea definitivă a libertății, suveranității și independenței naționale prin tentaculele cu care oligarhia financiară mondială ne tot încătușează pe zi ce trece, direcție de neevitat cu actuala conducere care, sub diferite culori des schimbătoare, dăinuie de la începutul acestui cataclism și o altădirecție care ar putea să marcheze începutul renașterii și înscrierea în orizontul de dorințe și idealuri pentru care s-au jertfit atât neînfricații tineri în decembrie 1989, dar și atâtea generații de români înaintea lor.
Poporul român, în marea sa majoritate, se află într-o stare de insatisfacție, nemulțumiri, regrete, suferințe și sărăcie, nutrind de atâta vreme speranța unui timp în care să se poată bucura și el de viață, să poată atinge cât de cât acea trăire numită fericire. Aproximativ zece milioane de români se află în pribegie, fiind nevoiți să suporte tot felul de umilințe și sacrificii, în așteptarea momentului când țara lor le va putea asigura condiții să-și poată duce traiul acasă, nu printre străini. Toate guvernările din acești ani de înstrăinare au dus o politică de risipire a neamului românesc, uneori chiar cu măsuri programate în acest scop și nu doar ca o consecință a aventurismului și actelor lor arbitrare.
Bilanțul acestor 34 de ani este unul sinistru. România în loc să revină în hotarele ei firești de la 1918, pentru care înaintașii noștri au luptat și s-au jertfit generație după generație, lucru pe deplin posibil în acele împrejurări, din contră,ea s-a micșorat ca rezultat a unor evidente acte de trădare din partea unor guvernări dominate de un rasism bestial și o crasă incultură politică. S-avem în vedere și faptul că în acest timp s-a pierdut, prin morți violente, cam tot atâta populație cât în cele două războaie mondiale. Țara, privită și din punct de vedere economic, demografic, geografic etc. nu mai aparține românilor și un anestezic greu de înțeles îi ține pe mulți dintre ei într-o stare de nepăsare și indiferență. Credem c-a venit timpul trezirii, al conștientizării și înțelegerii rostului ce-l avem, al angajării la o reacție de eliberare de sub tagma de jefuitori și vânzători de țară care ne-au ruinat și necinstit în așa hal.
Partidul S.O.S România, născut tocmai din această dorință de salvare și renaștere, dă, chiar prin titlul său, semnalul de alarmă, avertizând că pericolul să dispărem ca neam nu mai este unul de retorică politică, ci își arată din ce în ce mai vizibil sinistrul chip.
Cu gândul marcat de pioșenie, recunoștință și prețuire față de toți eroii neamului românesc, le cerem în primul rând iertare că n-am reușit până acum să facem țara pe care ei și-au dorit-o, că nu ne-am învrednicit de jertfa lor, dar îi asigurăm că în sufletul celor de azi sălășluiește încă voința de a îndrepta destinul poporului român pe drumul ce ni l-au trasat înaintașii.
Anul 2024 este cel în care vom putea dovedi că suntem în stare să ne găsim calea izbăvirii din starea de neputință și decădere, să oprim declinul periculos care ne amenință dispariția și să începem reconstrucția adevărată.
Partidul S.O.S. România
Conf. Univ. Dr. Alexandru Amititeloaie – Sfatul Înțelepților
Senator Av. Diana Iovanovici-Șoșoacă, Președinte
