Deputat Sorin Oltenașu: Libertatea presei nu este la discreţia preşedintelui! România nu trebuie să se întoarcă la vremurile în care întrebările incomode erau pedepsite!
La 37 de ani de la căderea regimului comunist avem candidaţi interzişi iar mai nou avem şi ziarişti interzişi. România ar trebui să fie un stat în care libertatea de exprimare, dreptul la informare şi independenţa presei sunt valori respectate fără excepţie, inclusiv şi mai ales de cei aflaţi în cele mai înalte funcţii ale statului.
Din păcate, ceea ce s-a întâmplat la Palatul Cotroceni demonstrează că aceste principii pot fi puse sub semnul întrebării chiar de la nivelul instituţiei care ar trebui să reprezinte întreaga naţiune.
Decizia preşedintelui Nicuşor Dan de a-i interzice jurnalistului Ovidiu Vanghele accesul la conferinţele de presă de la Palatul Cotroceni pe întreaga durată a mandatului său ridică o problemă gravă privind respectarea libertăţii presei şi raportarea puterii la întrebările incomode. Motivul invocat de şeful statului, referitor la presupuse injurii adresate anterior de jurnalist, nu poate înlocui obligaţia instituţiilor publice de a respecta cadrul legal şi de a asigura accesul nediscriminatoriu al reprezentanţilor mass-media.
Un preşedinte nu este proprietarul instituţiei pe care o conduce, iar Palatul Cotroceni nu este o proprietate personală în care accesul se acordă sau se retrage în funcţie de simpatiile, antipatiile ori nemulţumirile celui care ocupă temporar funcţia prezidenţială.
Întrebările incomode fac parte din democraţie. Critica face parte din democraţie. Inclusiv întrebările care deranjează, care pun sub semnul întrebării decizii politice sau care cer explicaţii privind numirile din justiţie trebuie să îşi găsească locul într-un stat democratic. Dacă un jurnalist greşeşte prin limbajul folosit, există mecanisme legale prin care situaţia poate fi analizată. Excluderea sa de la conferinţele de presă pentru întreaga durată a unui mandat prezidenţial nu poate deveni o metodă de gestionare a criticii.
Articolul 30 din Constituţia României garantează libertatea de exprimare şi interzice cenzura, iar articolul 31 consacră dreptul la informaţie. În acelaşi timp, articolul 18 din Legea nr. 544/2001 prevede obligaţia autorităţilor publice de a acorda acreditare ziariştilor fără discriminare. Aceste garanţii nu sunt simple declaraţii de principiu, ci obligaţii care trebuie respectate de toate instituţiile statului
Nu putem vorbi despre transparenţă, reformă şi democraţie în timp ce accesul presei la informaţii ajunge să depindă de cât de confortabil se simte un demnitar în faţa întrebărilor primite.
Astăzi este un jurnalist căruia i se transmite că nu mai are voie să pună întrebări la Cotroceni. Mâine, cine va mai putea fi exclus pentru că îndrăzneşte să critice o decizie a puterii? Unde trasăm limita dintre autoritatea funcţiei publice şi tentaţia de a reduce la tăcere vocile incomode?
Solicit Administraţiei Prezidenţiale să clarifice public temeiul juridic al acestei măsuri şi să asigure respectarea drepturilor reprezentanţilor presei. Instituţiile statului trebuie să fie deschise cetăţenilor şi jurnaliştilor, nu transformate în spaţii în care întrebările sunt tolerate doar atunci când convin celor aflaţi la conducere.Democraţia nu se măsoară în declaraţiile frumoase ale celor aflaţi la putere, ci în felul în care aceştia acceptă să fie întrebaţi, criticaţi şi traşi la răspundere.
Am ieşit din comunism în urmă cu 37 de ani dar avem candidaţi interzişi iar acum avem şi ziarişti interzişi. Nu avem voie să păstrăm reflexele lui sub o altă formă şi cu o altă denumire. Libertatea presei nu este un privilegiu acordat de preşedinte, ci un drept fundamental care trebuie apărat indiferent cine ocupă Palatul Cotroceni.
Vă mulţumesc!
https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=31686
