Deputat Tudor Ionescu: Am votat pentru securitatea energetică a României, nu pentru experimentele distructive ale Guvernului (demis) Bolojan!
Astăzi am votat favorabil Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. PL-x 4/2026, întrucât România nu-şi mai poate permite să-şi distrugă capacităţile de producţie a energiei înainte de a pune în funcţiune alternative reale, stabile şi suficiente!
Votul meu este deci un vot împotriva inconştienţei cu care România a fost împinsă spre dependenţă energetică, spre preţuri tot mai mari şi spre vulnerabilitate strategică.
Guvernanţii au confundat decarbonizarea cu demolarea sectorului energetic naţional şi au acceptat calendare de închidere fără să construiască la timp capacităţi de înlocuire.
Au închis grupuri energetice, au abandonat investiţii, au pus în pericol locuri de muncă şi apoi au venit în faţa românilor pretinzând că facturile uriaşe sunt o fatalitate.
Or, facturile mari NU sunt o fatalitate! Ele sunt rezultatul unor decizii politice greşite. Iar proiectul de lege votat astăzi de mine şi de toţi Deputaţii Partidului S.O.S. România introduce un principiu elementar de responsabilitate: capacităţile energetice pe bază de lignit şi huilă NU trebuie scoase din exploatare înainte de construirea şi punerea în funcţiune a unor noi capacităţi energetice care să le înlocuiască!
Motivarea amendamentului care a modificat legea este foarte clară: România nu trebuie să elimine surse de producere a energiei înainte de a introduce în sistem capacităţi similare, deoarece o asemenea conduită ar dezechilibra Sistemul Energetic Naţional.
Chiar dacă susţin tranziţia către o energie mai curată, nu accept ca aceasta să fie făcută pe spatele cetăţenilor, prin facturi imposibil de plătit, prin pierderea locurilor de muncă şi distrugerea securităţii energetice.
Decarbonizarea trebuie realizată raţional, etapizat şi numai în măsura în care noile capacităţi de producţie sunt efectiv funcţionale.
Proiectul de lege pentru care am votat permite, totodată, utilizarea lignitului, antracitului, turbei şi huilei în scopuri neenergetice, inclusiv în industriile farmaceutică, medicală, alimentară, textilă, chimică şi a construcţiilor. Este absurd ca România să deţină resurse naturale şi, în acelaşi timp, să îşi interzică singură valorificarea lor, inclusiv în domenii care nu presupun producerea energiei electrice.
Legea prevede şi excepţii strict legate de securitatea naţională, mobilizare, război, stare de urgenţă, situaţii de criză şi constituirea stocurilor de siguranţă. Aceste excepţii nu sunt arbitrare, ci sunt condiţionate de obţinerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi de realizarea unei analize detaliate.
În plus, noile capacităţi autorizate în situaţii excepţionale trebuie să respecte cele mai bune tehnici disponibile pentru limitarea emisiilor industriale.
Prin urmare, nu vorbim despre abandonarea obiectivelor de mediu, ci despre corelarea lor cu Interesul Naţional şi cu realităţile economice şi geopolitice!
Am votat favorabil pentru că securitatea energetică este securitate naţională, am votat pentru ca România să nu fie obligată să aleagă între lumină şi căldură, între protejarea mediului şi supravieţuirea economiei!
România are nevoie de tranziţie energetică dar nu de sinucidere energetică! Are nevoie de capacităţi noi înainte de închiderea celor existente, de investiţii, predictibilitate şi valorificarea responsabilă a resurselor proprii.
Acesta este motivul votului meu: interesul românilor trebuie să fie mai presus de ordinele politice externe, de propaganda verde şi de incompetenţa unui Guvern demis care e gata să închidă capacităţi de producţie pe cărbune înainte să construiască alternative!
