Sesizare la CCR privind sancţiunea aplicată deputatului Nini Alexandru Pascalini, semnată de 59 de deputaţi, inclusiv de parlamentari ai puterii
Astăzi a fost atacată la Curtea Constituţională a României Hotărârea Camerei Deputaţilor prin care plenul Camerei a aplicat o sancţiiune domnului deputat Nini Alexandru Pascalini, care prevede diminuarea indemnizaţiei parlamentare cu 50% pentru o perioadă de 3 luni pentru un protest politic.
Sesizarea a fost susţinută de 59 de deputaţi din mai multe grupuri parlamentare, inclusiv de deputaţi ai puterii. Acest lucru arată că problema ridicată nu este una de simpatie politică şi nici una strict personală, ci una care priveşte corectitudinea procedurilor parlamentare şi limitele în care poate fi sancţionat un deputat.
Faptul că sesizarea a fost semnată inclusiv de parlamentari aflaţi în zona puterii reprezintă o confirmare că neregulile semnalate nu pot fi reduse la o simplă dispută politică. Dincolo de diferenţele de opinie, există situaţii în care chiar şi deputaţi care nu împărtăşesc aceeaşi poziţie politică pot observa că o procedură a ridicat probleme serioase de legalitate, de motivare şi de respectare a dreptului la apărare.
Obiectul sesizării reprezintă nelegalitatea modului în care a fost construită şi menţinută sancţiunea deoarece în procedura de sancţionare au fost introduse elemente care nu se regăseau în sesizarea iniţială, inclusiv invocarea art. 130 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, text care priveşte caracterul personal al cardului de vot şi interdicţia folosirii acestuia de către o altă persoană. Mai precis, dlui Pascalini i s-au imputat două lucruri: că a filmat din faţa plenului şi că a folosit cardul de vot al altui deputat. Dacă primul lucru a fost recunoscut de către dl. Deputat, trebuie spus că folosirea cardului de vot al altui deputat a fost introdus ilegal în Raportul Comisiei Juridice mai ales că acestă acuzaţie nu a făcut obiectul sesizării iniţiale, nu a fost susţinută prin indicarea vreunui card folosit nelegal, a vreunui vot viciat, a vreunui deputat în numele căruia s-ar fi votat sau a vreunei probe concrete. În aceste condiţii, introducerea unui asemenea temei juridic pe parcursul procedurii a afectat în mod evident posibilitatea reală de apărare.
În sesizarea CCR s-a arătat că, conform regulilor din Regulamentului Camerei Deputaţilor, un deputat nu se poate apăra eficient dacă este sancţionat, la finalul procedurii, şi pentru aspecte care nu i-au fost imputate clar de la început deoarece votul, pe sancţiune ori pe contestaţia acesteia, din plen, este pur politic.
Sesizarea la Curtea Constituţională ridică şi problema dublei măsuri în aplicarea regulilor parlamentare. De exemplu, în alte momente publice ale activităţii parlamentare, inclusiv la numărarea voturilor unei moţiuni, au existat situaţii în care mai mulţi deputaţi au filmat pupitrul sau desfăşurarea procedurilor, fără ca asemenea conduite să conducă automat la sancţiuni similare. Tocmai de aceea, Curtea Constituţională este chemată să verifice dacă sancţiunea aplicată a fost una legală, motivată şi proporţională sau dacă a fost rezultatul unei aplicări selective a regulilor.
Un alt aspect important îl reprezintă tratamentul diferit aplicat unor deputaţi aflaţi în situaţii comparabile. Deşi protestul parlamentar a fost unul colectiv, desfăşurat de mai mulţi deputaţi ai Grupului Parlamentar al Partidului S.O.S. România, sesizarea depusă la Biroul permanent a vizat doar trei dintre aceştia. Ulterior, în procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva sancţiunilor, au fost pronunţate soluţii diferite pentru situaţii născute din acelaşi context procedural şi factual, fără ca hotărârea prin care a fost menţinută sancţiunea deputatului Nini Alexandru Pascalini să explice în mod clar, obiectiv şi verificabil de ce, în cazul său, sancţiunea trebuia menţinută.
Prin sesizarea depusă la CCR se solicită verificarea constituţionalităţii hotărârii prin care a fost respinsă contestaţia şi a fost menţinută sancţiunea. Problema supusă Curţii este una simplă şi esenţială: poate fi menţinută o sancţiune financiară severă împotriva unui deputat atunci când acuzaţiile nu au fost individualizate clar, când au fost introduse temeiuri noi faţă de sesizarea iniţială, când nu există o motivare reală şi când dreptul la apărare a devenit doar formal?
Sesizarea nu urmăreşte protejarea unui parlamentar de orice răspundere, ci stabilirea unui standard minim de legalitate. Indiferent de partid, orice deputat trebuie să ştie exact pentru ce este acuzat, pe ce probe, în baza cărui text şi de ce se aplică o anumită sancţiune.
Prin semnăturile celor 59 de deputaţi, inclusiv ale unor parlamentari ai puterii, acest caz depăşeşte cadrul unei dispute individuale şi devine o problemă instituţională: modul în care Parlamentul îşi sancţionează proprii membri trebuie să respecte Constituţia, dreptul la apărare şi principiul legalităţii.
https://cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=30433
