Situația României și consecințele referitoare la proiectul The Doicești Small Modular Reactors (SMR)
Bruxelles, 3 septembrie 2026
Stimate domnule Ministru Darragh O’BRIEN,
Ministrul pentru Climă, Energie și Mediu și pentru Transport al Irlandei,
În atenția
Doamnei Președinte Ursula VON DER LEYEN,
Președinta Comisiei Europene
Domnului Vicepreședinte executiv Stéphane SÉJOURNÉ
Comisar European pentru Prosperitate și strategie industrială
Doamnei Vicepreședinte executive Roxana MÎNZATU
Comisar European pentru Drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire
Doamnei Comisar Jessika ROSWALL
Comisar European pentru Mediu, reziliență în domeniul apei și o economie circulară competitivă
Doamnei Comisar Hadja LAHBIB
Comisar European pentru Egalitate; Pregătirea și gestionarea Crizelor
Domnului Comisar Wopke HOEKSTRA
Comisar European pentru Climă, zero emisii nete și creștere curată
Domnului Comisar Dan JØRGENSEN
Comisar European pentru Energie și locuințe
Domnului Comisar Piotr SERAFIN
Comisar European pentru Buget, luptă antifraudă și administrație publică
Domnului Comisar Michael McGRATH
Comisar European pentru Democrație, justiție, statul de drept și protecția consumatorilor,
Având în vedere dezbaterile din cadrul Comisiei ITRE din 01.09.2026, precum și discuția purtată ulterior ședinței, vă prezint situația din România și consecințele referitoare la proiectul The Doicești Small Modular Reactors (SMR) – o inițiativă din anul 2022, venită pe axa Guvernul S.U.A. – companiile americane.
Propunerea a venit de la NuScale Power – o companie americană care a propus tehnologia sa modulară, fiind la acea vreme singura din lume care făcea pași majori spre aprobarea oficială a designului de către autoritatea de reglementare din S.U.A. Fiind un proiect pilot, netestat anterior, Franța și Canada au refuzat vehement semnarea unui astfel de acord, iar România a rămas cobaiul acestui experiment care poate dăuna populației, faunei și vegetației din împrejurimi datorită expunerii directe în fața deșeurilor radioactive, fiind foarte aproape de localitățile oamenilor.
România are deja în exploatare o centrală nucleară, prevăzută cu reactoare de tip CANDU (model canadian, adoptat de România încă din 1978 odată cu intrarea în vigoare a contractelor dintre România și Atomic Energy of Canada Limited, model care era mult mai sigur decât modelele sovietice de la acea vreme), reactoare care au nevoie de apă pentru răcirea turbinelor – apă pe care centrala o procură din Dunăre.
Deși România deține aproximativ 25% din resursele de apă ale Uniunii Europene și aproximativ 40% din rezervele de ape minerale, în prezent țara noastră se confruntă cu un deficit hidric tot mai accentuat, iar debitul Dunării se află la cel mai mic nivel din ultimii 60 de ani. Au fost captate numeroase izvoare de către privați, au fost construite baraje ilegale de către privați, cu ajutor politic și amenajări hidrotehnice ilegale, iar, în contextul secetei și al diminuării debitelor, resursa de apă disponibilă pentru populație și pentru activitățile economice devine tot mai redusă, până la dispariție. Numeroase localități nu mai au apă deloc.
Situaţia este cu atât mai problematică pentru România cu cât aceasta se află în aval, iar state din amonte precum Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia au dezvoltat de-a lungul Dunării şi al afluenţilor săi baraje, lacuri de acumulare, hidrocentrale şi industrii care utilizează această resursă, lăsând România fără apă, acestea constituind un atentat la viaţa românilor – tentativă de genocid.
România se află astfel în faţa unei vulnerabilităţi energetice şi hidrice majore. În acelaşi timp, intervenţiile asupra sistemului hidrografic al Dunării, inclusiv dezvoltarea şi utilizarea canalului Bâstroe de către Ucraina, impun soluţii imediate: obligarea Ucrainei la repunerea în situaţia anterioară şi sancţionarea ei, deoarece efectele cumulate afectează regimul hidrologic al Deltei Dunării şi interesele României. Canalul Bâstroe face legătura între Dunăre şi Marea Neagră, iar construcţia sa a început în 2004. România a cerut în trecut Ucrainei să oprească proiectul, pentru că cei 10 kilometri care leagă Dunărea de Marea Neagră trec prin mijlocul Deltei Dunării şi încalcă o serie de convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului.
Proiectul ucrainean presupunea efectuarea de lucrări considerabile de dragaj pe brațul Băstroe (aflat în întregime pe teritoriul Ucrainei), crearea unui dig de protecție a gurii brațului și lucrări de dragaj în mai multe puncte critice pe brațul Chilia, care formează frontiera dintre România și Ucraina.
Sesizate de România, mai multe organisme internaţionale din domeniul protecţiei mediului au stabilit că proiectul ucrainean încălca prevederile a numeroase convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului şi au cerut autorităţilor ucrainene să oprească lucrările începute.
Comisia Europeană a anunțat că este la curent cu dezbaterile din presa românească, unde circulă informații potrivit cărora Ucraina desfășoară lucrări majore pe brațul Chilia și pe Canalul Băstroe ale Dunării, și că a cerut informații suplimentare din partea autorităților ucrainene. Ucraina a transmis Comisiei că face operațiuni de „dragaj operațional” la porturile de pe Dunăre, dar nu plănuiește „lucrări majore” pe brațul Chilia sau canalul Băstroe.
Ucraina intenționează să dragheze nu doar canalul Băstroe, ci și o porțiune importantă a braţului Chilia (reiese dintr-un studiu făcut de o companie ucraineană care vrea să construiască un nou terminal pentru transportul cerealelor lângă Portul Ismail, aflat pe braţul Dunării care desparte România de Ucraina). Mai mult, Kievul consideră braţul Chilia ca fiind „cale navigabilă interioară a Ucrainei”, printr-o hotărâre a guvernului ucrainean, luată în 2022. „Canalul de navigaţie Vâlcov – Ismail Ceatal, în acord cu Rezoluţia Cabinetului de Miniştri al Ucrainei nr. 136, din 9 februarie 2022, este o cale navigabilă interioară a Ucrainei, având următoarele dimensiuni aprobate: lungime 95,445 km; lăţime 120 m; adâncime 8,23 m (de la nivelul mării); în legătură cu adâncimea proiectată de 8,23 m, se face precizarea «adâncime nerealizată din cauza neterminării lucrărilor»”.
Comisia Europeană a notificat România privind intenţia Ucrainei de a adânci canalul şi a-l face navigabil. Numai că prin această solicitare încalcă toate convenţiile internaţionale la care România şi, automat, Uniunea Europeană a aderat. Mai mult, săparea şi adâncirea celor 164 km de canal de pe Chilia şi Băstroe ar conduce la distrugerea Deltei Dunării aflată în patrimoniul universal UNESCO şi totodată la închiderea canalului Sulina prin faptul că circulaţia navelor s-ar muta pe Chilia şi Băstroe, ceea ce s-a şi întâmplat.
La acest moment, capacitatea României de a gestiona resursa de apă este sever afectată – lacurile de acumulare sunt distruse, hidrocentralele sunt oprite, iar barajele secate la ordinul partidelor USR şi PNL susţinute de Comisia Europeană. Reducerea disponibilului de apă afectează nu doar agricultura şi populaţia, ci şi producţia de energie şi funcţionarea infrastructurilor energetice strategice. Apa este o resursă strategică pentru securitatea naţională a oricărui stat, nu doar o resursă economică.
Totodată, consider necesară o reevaluare a modului în care este utilizată resursa de apă a Dunării. În timp ce debitul acesteia scade, iar necesarul de apă pentru infrastructura energetică strategică devine tot mai dificil de asigurat, volume importante sunt direcționate către activități economice private precum piscicultura dezorganizată, făcută haotic, ilegal.
Într-un asemenea context, se impune o prioritizare riguroasă a utilizării apei, astfel încât resursa disponibilă să fie alocată cu precădere obiectivelor de importanță strategică pentru România. Protejarea acestei capacități și asigurarea unor surse alternative de apă trebuie să precedă orice decizie privind dezvoltarea unor noi proiecte nucleare.
România nu are nevoie, în prezent, de dezvoltarea unor noi centrale nucleare bazate pe tehnologii aflate încă în etape experimentale, ci de consolidarea infrastructurii existente și de rezolvarea urgentă a vulnerabilităților care afectează centrala de la Cernavodă. În condițiile scăderii accentuate a debitului Dunării, asigurarea resursei de apă necesare funcționării și răcirii reactoarelor devine o prioritate strategică, cu atât mai mult cu cât, la capacitate maximă, Cernavodă poate contribui semnificativ la securitatea energetică a României.
Din cauza lipsei apei potabile și menajere, multe localități din România sunt nevoite să amâne începerea anului școlar sau să desfășoare cursurile în format online. Însă sărăcia din România nu permite multor familii să achiziționeze tehnologiile necesare pentru participarea la cursurile online, fapt care afectează educația, accesul la cultură și menținerea unui nivel ridicat de alfabetizare în rândul populației.
În această speță aș avea următoarele propuneri:
• monitorizarea în timp real a debitului Dunării și publicarea transparentă a datelor privind volumele de apă captate, reținute și eliberate de statele riverane;
• includerea explicită a securității hidrice a României în agenda europeană privind securitatea energetică, având în vedere dependența infrastructurii de la Cernavodă de resursa de apă a Dunării;
• finalizarea reactoarelor III și IV de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, proiectate încă din 1978;
• asigurarea apei pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă prin crearea unui sistem de pompare și desalinizare a apei sărate din Marea Neagră;
• crearea unor unități de depozitare a apei rezultate în urma procesului de desalinizare și folosirea acesteia pentru răcirea reactoarelor în momentele de criză;
• elaborarea unui acord european pentru gestionarea Dunării în perioade de secetă, astfel încât statele din amonte să nu poată transfera disproporționat asupra României efectele deficitului de apă;
• accesarea fondurilor europene pentru modernizarea și extinderea infrastructurii de monitorizare a Dunării, inclusiv senzori și sisteme de măsurare în timp real, astfel încât România să poată dispune de date complete privind evoluția debitului și utilizarea apei în bazin;
• repunerea în situaţia anterioară de pe canalul Bâstroe şi obţinerea unor despăgubiri din partea Ucrainei pentru încălcarea tratatelor internaţionale şi pentru atentatul asupra biosferei Deltei Dunării şi a comerţului românesc şi european;
• continuarea și extinderea utilizării instrumentelor europene existente pentru combaterea efectelor secetei și creșterea rezilienței resurselor de apă, inclusiv prin programul LIFE și programele Interreg dedicate Regiunii Dunării, în vederea finanțării unor proiecte strategice pentru România și
• inițierea, prin intermediul instituțiilor europene și în cadrul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (EUSDR – EU Strategy for the Danube Region), a unui program european pentru reziliența Dunării la secetă, destinat finanțării proiectelor de retenție a apei, refacerii ecosistemelor și creșterii rezilienței statelor din aval.
În încheiere, vă solicit, când timpul vă va permite, o audiență pentru a discuta în detaliu aceste aspecte și, în mod concret, despre cum veți putea sprijini România în depășirea acestei crize energetice, în condițiile diminuării semnificative a debitului Dunării și ale riscurilor tot mai mari pentru securitatea energetică națională.
Cu stimă,
Av. Europarlamentar Diana IOVANOVICI-ŞOŞOACĂ
Delegaţia României în PE
