COMUNICAT DE PRESĂ
UN SINGUR OM, O SINGURĂ MINTE, O SINGURĂ VOINȚĂ NE POATE HOTĂRÎ VIAȚA
E greu de crezut așa ceva într-un „stat de drept”, după cum, luați de valul „democrației”, mai credem că voința celor mulți ar avea prioritate în organizarea și conducerea statului. Încerc, a nu știu câta oară, să explic, argumentat, că în România postdecembristă a renăscut regimul fanariot. Se știe că domnii fanarioți erau numiți de sultan, în funcție de cât plăteau și câte garanții de supunere și slugărnicie ofereau. Nu mai intru în detalii ci vreau să vă informez că, în regimul constituțional actual, primul-ministru are puteri absolute în materie legislativă. Mi-am amintit de acest subiect acum când fanariotul Bolojan amenință că va recurge la ordonanța de urgență pentru a-și implementa, în continuare, măsurile de „reformă” ce-i sunt dictate de stăpânii lui, că doar nu credeți că e liber.
Potrivit art. 115, alin (4) din Constituția României, Guvernul, în situații extraordinare, poate adopta ordonanțe de urgență. Ele pot reglementa inclusiv în domeniile rezervate legilor organice. Trecând în revistă mai multe astfel de acte normative, din câteva mii câte s-au adoptat în acești ani de prăbușire a țării, oricine își poate da seama că „situațiile extraordinare” invocate au privit, de fapt, interesele acestor găști ce s-au perindat la conducerea țării, mânate de stăpânii lor din exterior. Așa s-a ajuns ca în fondul nostru legislativ ordonanțele să depășească cu mult numărul legilor. Numai în timpul guvernului „Năstase” s-au adoptat peste 700 astfel de acte normative.
Dar, și vă rog să fiți atenți, ordonanța de urgență este expresia voinței exclusive a primului ministru. Potrivit art. 27, alin. (1) din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea guvernului, ordonanțele se adoptă prin „consens”. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște primul-ministru. Deci, voința lui are prioritate. Odată adoptată, ordonanța se depune la Parlament pentru aprobare și intră în vigoare imediat ce este publicată în Monitorul Oficial. Deci intrarea în vigoare nu este condiționată de aprobare. Sunt cazuri când ordonanțele au intrat pe ordinea de zi a parlamentului pentru aprobare după ani de zile. Apoi, dacă legea, după adoptare și până la promulgare, poate fi contestată la Curtea Constituțională, ordonanță nu este supusă acestui control de constituționalitate, indiferent ce conține și ce consecințe poate să producă în ordinea juridică. Bilanțul este cutremurător, îl constată oricine, fără a avea neapărat studii juridice, pentru că dezastrul național, în toate domeniile s-a produs prin lege, chiar dacă legea a luat forma ordonanței. Am demonstrat de nenumărate ori că atributul guvernului de a legifera, încălcând flagrant principiul separației puterilor în stat (Constituția României, art. 1, alin 4) nu-i impus de imperative publice, ci exclusiv de interesele celor de la putere și astfel s-a prăbușit țara.
Conf. Univ. Dr Alexandru Amititeloaie
Vicepreședinte BEX, Partidul S.O.S. România
Membru în Sfatul Înțelepților
