Grupul parlamentar S.O.S. România anunţă depunerea oficială către Birourile Permanente Reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului a propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României,

PARLAMENTUL ROMÂNIEI GRUP PARLAMENTAR S.O.S. ROMÂNIA Către: BIROURILE PERMANENTE REUNITE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR ŞI SENATULUI

De la: GRUPUL PARLAMENTAR S.O.S. ROMÂNIA

Obiect: ÎNAINTAREA PROPUNERII DE SUSPENDARE DIN FUNCŢIE A PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

STIMATĂ DOAMNĂ SECRETAR GENERAL,

În temeiul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituţia României şi art.82 – 85 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, parlamentarii semnatari depun

PROPUNEREA DE SUSPENDARE DIN FUNCŢIE A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Prezenta propunere este susţinută de un număr de parlamentari, îndeplinind astfel condiţiile legale necesare pentru iniţierea acesteia. Vă rugăm să dispuneţi demersurile procedurale necesare pentru prezentarea, dezbaterea şi supunerea la vot a propunerii de suspendare a Preşedintelui României în plenul reunit al Parlamentului. Anexăm prezentei textul integral al propunerii, semnat de iniţiatori.

ÎN NUMELE INIŢIATORILOR: DEPUTAT MACOVEI ILIE SIMONA-ELENA LIDER – Grup parlamentar S.O.S.ROMÂNIA PARLAMENTUL ROMÂNIEI
GRUP PARLAMENTAR S.O.S. ROMÂNIA PROPUNERE DE SUSPENDARE DIN FUNCŢIE A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL NICU?OR-DANIEL DAN I. TEMEIUL CONSTITUŢIONAL AL PREZENTEI PROPUNERI

Potrivit art.95 alin.(1) din Constituţia României, în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Constituţia prevede, totodată, că Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Prezenta propunere este formulată în considerarea dispoziţiilor art.1 alin.(3), (4) şi (5), art.2 alin.(1), art.30, art.31, art.61 alin.(1), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(1) şi (2), art.84 alin.(1), art.102 alin.(1), art.103 alin.(1), art.124 alin.(3), art.133 alin.(1), art.142 alin.(1), art.146 lit.h) şi art.147 alin.(4) din Constituţia României. În jurisprudenţa sa consultativă, Curtea Constituţională a arătat că faptele grave imputabile Preşedintelui României trebuie analizate prin raportare la aptitudinea lor de a afecta ordinea constituţională, funcţionarea autorităţilor publice, separaţia puterilor, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ori echilibrul instituţional al statului. Curtea a reţinut, de asemenea, că noţiunea de ?fapte grave? nu este definită exhaustiv de Constituţie, aprecierea politică aparţinând Parlamentului, după consultarea Curţii Constituţionale. Prin urmare, prezenta propunere nu vizează sancţionarea unor simple opinii politice ale Preşedintelui României şi nici dezacordul parlamentar faţă de orientările sale publice. Ea vizează constatarea unei conduite instituţionale repetate, compuse din acţiuni şi inacţiuni care, prin natura lor, prin cumulul lor şi prin efectele produse asupra ordinii constituţionale, afectează rolul Preşedintelui de mediator, neutralitatea funcţiei prezidenţiale, independenţa autorităţii judecătoreşti, autoritatea Curţii Constituţionale, controlul democratic asupra serviciilor de informaţii, rolul Parlamentului şi încrederea cetăţenilor în procesul democratic.

II. ROLUL CONSTITUŢIONAL AL PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Potrivit art.80 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, exercitând funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. Această funcţie de mediere nu este o formulă decorativă. Ea presupune neutralitate instituţională, echilibru, reţinere constituţională şi respectarea limitelor de competenţă ale fiecărei autorităţi publice. Preşedintele României nu este şeful Guvernului, nu este conducătorul unei coaliţii guvernamentale, nu este coordonator al autorităţii judecătoreşti, nu este evaluator informal al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este critic instituţional al Curţii Constituţionale în cauze pendinte, nu este conducător direct al serviciilor de informaţii şi nu poate deveni susţinător public al unui candidat de partid într-o competiţie electorală. În timpul mandatului, potrivit art.84 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic. Această incompatibilitate nu trebuie interpretată pur formal, ca simplă interdicţie de a figura în evidenţele unui partid, ci în spiritul Constituţiei: Preşedintele trebuie să exercite mandatul deasupra competiţiei partizane, nu în interiorul acesteia. Or, conduita domnului Nicuşor-Daniel Dan relevă, prin cumul, o deplasare constantă de la rolul de mediator constituţional către rolul de actor politic, judiciar, securitar şi electoral.

III. SINTEZA FAPTELOR GRAVE IMPUTATE PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Semnatarii prezentei propuneri constată că Preşedintele României, domnul Nicuşor-Daniel Dan, a săvârşit un cumul de fapte grave prin care a încălcat prevederile Constituţiei, după cum urmează: a) a anunţat public un mecanism extralegal de consultare/referendum în corpul magistraţilor cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate constituţională garantă a independenţei justiţiei; b) a creat aparenţa unui centru prezidenţial de colectare, analiză şi verificare a unor sesizări din sistemul judiciar, în paralel cu mecanismele constituţionale şi legale existente; c) a exercitat presiune publică asupra Curţii Constituţionale într-o cauză aflată în curs de soluţionare, calificând amânările Curţii drept ?tergiversare?; d) a omis să propună Parlamentului un director civil al Serviciului Român de Informaţii, menţinând şi normalizând funcţionarea SRI sub conducere interimară; e) a susţinut extinderea rolului SRI în domenii precum corupţia, evaziunea fiscală şi furnizarea de informaţii către organele fiscale şi judiciare, în absenţa conducerii civile numite potrivit mecanismului constituţional; f) a introdus un filtru ideologic în procedura formării Guvernului, vorbind despre consultări cu partidele ?pro-occidentale? şi despre obligativitatea unui Guvern ?pro-occidental?, în loc să se raporteze strict la art.103 din Constituţie; g) s-a implicat în dinamica internă a coaliţiei guvernamentale şi în discuţii privind politici fiscal-bugetare şi reforma pensiilor magistraţilor, depăşind rolul de mediator; h) a participat public la lansarea candidaturii candidatului USR la Primăria Capitalei, transmiţând un mesaj politic de sprijin incompatibil cu neutralitatea funcţiei prezidenţiale; i) a prezentat în plan extern un raport referitor la anularea alegerilor prezidenţiale din 2024 şi la ingerinţe externe, înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete, transparente şi substanţiale; j) a securitizat excesiv teme democratice sensibile, precum procesul electoral, dezinformarea, libertatea de exprimare şi raportul dintre securitate şi democraţie. Aceste fapte nu trebuie analizate izolat, ci în ansamblul lor. Cumulul lor relevă o conduită prezidenţială incompatibilă cu neutralitatea funcţiei, cu rolul constituţional de mediator şi cu exigenţele statului de drept.

IV. INGERINŢA ÎN AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ PRIN ANUNŢAREA UNUI MECANISM EXTRALEGAL DE CONSULTARE ASUPRA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Preşedintele României a anunţat public intenţia de a organiza un referendum intern în corpul magistraţilor, având ca obiect evaluarea modului în care Consiliul Superior al Magistraturii acţionează, inclusiv prin raportare la întrebarea dacă acesta acţionează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar. Presa a consemnat că Preşedintele a asociat rezultatul unei asemenea consultări cu posibilitatea ca CSM să plece de urgenţă. Această conduită depăşeşte limitele unei simple opinii publice. Preşedintele nu s-a limitat la a constata existenţa unor probleme în sistemul judiciar şi nici la a invita autorităţile competente la dialog instituţional. Dimpotrivă, a proiectat public un mecanism de consultare şi sancţionare care nu este prevăzut de Constituţie sau de lege şi care vizează chiar autoritatea constituţională menită să garanteze independenţa justiţiei. Potrivit art.133 alin.(1) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Preşedintele poate participa la şedinţele CSM pe care le prezidează, însă această prerogativă nu îi conferă dreptul de a institui, anunţa sau legitima mecanisme extralegale de validare, invalidare, presiune ori delegitimare a Consiliului Superior al Magistraturii. Gravitatea conduitei prezidenţiale este confirmată de reacţia publică a CSM, care a arătat că referendumul propus nu este prevăzut de dispoziţiile legale şi că nu va tolera nicio formă de ingerinţă, directă sau indirectă, în activitatea autorităţii judecătoreşti. Prin această conduită, Preşedintele României a încălcat art.1 alin.(4) din Constituţie privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art.80 alin.(2) privind rolul de mediator şi art.133 alin.(1) privind rolul CSM de garant al independenţei justiţiei. Fapta este gravă deoarece nu priveşte o chestiune administrativă minoră, ci însăşi arhitectura constituţională a autorităţii judecătoreşti. Preşedintele României nu poate construi, nici măcar la nivel declarativ, o procedură paralelă prin care o autoritate constituţională să fie supusă unei sancţiuni politice sau profesionale neprevăzute de lege.

V. CREAREA APARENŢEI UNUI CENTRU PREZIDENŢIAL DE VERIFICARE A PROBLEMELOR DIN JUSTIŢIE

În contextul scandalului public privind sistemul judiciar, Preşedintele României a anunţat că a primit de la magistraţi sute de pagini de materiale relevante despre problemele din justiţie, că le va analiza şi că va reveni cu concluzii după consultări cu magistraţii la Palatul Cotroceni. Totodată, presa internaţională a consemnat că Preşedintele a promis investigarea sau verificarea unor presupuse abuzuri sistemice în justiţie, în contextul unor sesizări transmise de magistraţi şi al consultărilor organizate la Cotroceni. Semnatarii nu contestă dreptul Preşedintelui de a se informa, de a media conflicte instituţionale sau de a exprima preocupare faţă de funcţionarea sistemului judiciar. Însă Preşedintele nu are atribuţii constituţionale de anchetă disciplinară, administrativă ori profesională asupra magistraţilor, asupra instanţelor, asupra parchetelor sau asupra Consiliului Superior al Magistraturii. Prin colectarea, analizarea şi anunţarea unor concluzii prezidenţiale asupra materialelor transmise de magistraţi, Preşedintele a creat aparenţa unui centru prezidenţial de verificare, triere şi evaluare a problemelor interne ale autorităţii judecătoreşti, în paralel cu mecanismele constituţionale şi legale existente: CSM, Inspecţia Judiciară, Ministerul Justiţiei, instanţele şi parchetele competente. Această conduită afectează separaţia puterilor, deoarece deplasează centrul de evaluare a problemelor din justiţie către Preşedinţie, instituţie care nu are competenţe de control administrativ sau disciplinar asupra autorităţii judecătoreşti. Fapta este gravă prin corelare cu anunţarea referendumului privind CSM. Cele două conduite, privite împreună, arată că Preşedintele nu s-a limitat la mediere, ci a intrat într-o zonă de presiune şi evaluare paralelă asupra unei puteri constituţionale distincte.

VI. PRESIUNE PUBLICĂ ASUPRA CURŢII CONSTITUŢIONALE ÎNTR-O CAUZĂ AFLATĂ ÎN CURS DE SOLUŢIONARE

Preşedintele României a formulat declaraţii publice critice la adresa Curţii Constituţionale în contextul amânărilor privind legea pensiilor magistraţilor, calificând public situaţia drept ?tergiversare? şi exprimând aşteptarea unei asumări din partea Curţii. Declaraţiile au fost făcute în timp ce subiectul se afla în procedură de soluţionare la CCR. Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. Rolul său nu poate fi exercitat sub presiune politică, mediatică sau prezidenţială. Preşedintele României poate avea opinii cu privire la teme de interes public, dar funcţia sa îi impune o obligaţie suplimentară de reţinere instituţională atunci când se pronunţă asupra unei cauze aflate pe rolul Curţii Constituţionale. Critica generală asupra unor politici publice este legitimă. În schimb, calificarea publică a conduitei Curţii drept ?tergiversare?, într-un dosar pendinte, afectează aparenţa de neutralitate constituţională şi poate fi percepută ca o formă de presiune asupra judecătorilor constituţionali. Această conduită încalcă art.1 alin.(4) şi (5), art.80 alin.(2), art.142 alin.(1) şi art.147 alin.(4) din Constituţie, întrucât Preşedintele, care are obligaţia de a veghea la respectarea Constituţiei, a intervenit public într-o manieră aptă să afecteze independenţa şi autoritatea Curţii Constituţionale. Fapta este gravă prin natura autorităţii vizate. Dacă Preşedintele României exercită presiune publică asupra Curţii Constituţionale într-o cauză aflată în curs, se creează riscul ca însăşi ordinea constituţională să fie subordonată unei agende politice sau unei aşteptări publice stimulate de autoritatea prezidenţială.

VII. OMISIUNEA DE A PROPUNE PARLAMENTULUI DIRECTORUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII ȘI NORMALIZAREA FUNCŢIONĂRII SRI SUB CONDUCERE INTERIMARĂ

Potrivit art.65 alin.(2) lit.h) din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţă comună pentru numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi pentru exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii. Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii prevede că SRI este condus de un director cu rang de ministru, numit de Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţă comună, la propunerea Preşedintelui României, după audierea celui propus de către comisia parlamentară competentă. Directorul emite ordine şi instrucţiuni şi exercită atribuţii esenţiale în conducerea serviciului. La data prezentei propuneri, Serviciul Român de Informaţii apare public ca fiind condus de prim-adjunctul directorului SRI, generalul Răzvan Ionescu, în calitate de director interimar. Prin omisiunea de a propune Parlamentului un director civil al SRI şi prin normalizarea publică a funcţionării celui mai important serviciu de informaţii interne sub conducere interimară, Preşedintele României afectează echilibrul constituţional dintre Preşedinte, Parlament şi serviciile de informaţii. Această conduită nu reprezintă o simplă întârziere administrativă. Serviciile de informaţii nu sunt instituţii obişnuite ale administraţiei. Ele operează cu informaţii clasificate, cu mijloace specifice şi cu impact direct asupra securităţii naţionale, drepturilor cetăţenilor, procesului democratic şi funcţionării instituţiilor statului. Tocmai de aceea, Constituţia a prevăzut un mecanism special: Preşedintele propune, Parlamentul numeşte, Parlamentul controlează. Prin neformularea propunerii, Preşedintele blochează mecanismul constituţional de numire şi menţine Parlamentul într-o poziţie de imposibilitate procedurală. Fapta este gravă deoarece transformă provizoratul într-o stare instituţională acceptată şi diminuează controlul democratic asupra unui serviciu de informaţii cu rol major în arhitectura securităţii naţionale. Această conduită încalcă art.1 alin.(4) şi (5), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(2) şi principiul controlului democratic parlamentar asupra serviciilor de informaţii.

VIII. SUSŢINEREA EXTINDERII ROLULUI SRI ÎN DOMENII SENSIBILE PRECUM CORUPŢIA ȘI EVAZIUNEA FISCALĂ, ÎN ABSENŢA CONDUCERII CIVILE NUMITE POTRIVIT CONSTITUŢIEI

Preşedintele României a susţinut public implicarea serviciilor de informaţii în combaterea evaziunii fiscale şi transmiterea de informaţii către instituţii precum ANAF şi parchetele competente. Ulterior, Preşedintele a declarat că fenomenul corupţiei reprezintă o problemă de securitate naţională şi că SRI şi DNA trebuie să se ocupe de această problemă, cu delimitarea formală că SRI nu trebuie să interfereze cu cercetarea penală. De asemenea, presa a consemnat declaraţii potrivit cărora în cadrul SRI ar urma să existe o unitate sau o secţiune care să se ocupe exclusiv de corupţie. În sine, combaterea corupţiei, a evaziunii fiscale şi a ameninţărilor hibride este un obiectiv legitim al statului român. Problema constituţională nu constă în preocuparea pentru aceste fenomene, ci în combinaţia dintre extinderea rolului serviciilor de informaţii în domenii cu impact judiciar, fiscal şi economic şi menţinerea SRI fără director civil numit prin mecanismul constituţional prevăzut de art.65 alin.(2) lit.h). Legea nr.14/1992 prevede expres limitele activităţii SRI şi exclude transformarea serviciului într-un organ de cercetare penală. Cu cât Preşedintele susţine un rol mai activ al SRI în zone apropiate de ancheta penală, fiscalitate, corupţie şi securitate economică, cu atât obligaţia de a asigura conducerea civilă legală şi controlul parlamentar efectiv devine mai puternică. Fapta este gravă deoarece produce o vulnerabilitate constituţională dublă: pe de o parte, extinde funcţional rolul serviciului într-o zonă sensibilă pentru drepturile cetăţenilor şi pentru mediul economic; pe de altă parte, menţine serviciul într-un provizorat de conducere civilă, fără ca Parlamentul să poată exercita pe deplin controlul democratic prin mecanismul prevăzut de Constituţie şi de lege. Această conduită încalcă art.1 alin.(3), (4) şi (5), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(2) şi principiile statului de drept.

IX. FILTRAREA IDEOLOGICĂ A CONSULTĂRILOR POLITICE ȘI AFECTAREA PROCEDURII CONSTITUŢIONALE DE FORMARE A GUVERNULUI

Potrivit art.103 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. În contextul formării Guvernului, Preşedintele României a vorbit public despre consultări informale cu partidele ?pro-occidentale? şi despre faptul că România va avea un Guvern ?pro-occidental?. Semnatarii nu contestă orientarea europeană şi euroatlantică a statului român. Aceasta este consacrată prin tratate, opţiuni strategice şi apartenenţa României la Uniunea Europeană şi NATO. Problema constituţională este alta: Preşedintele nu poate transforma această orientare strategică într-un filtru ideologic intern prin care decide anticipat care partide parlamentare sunt acceptabile şi care sunt excluse din logica guvernării. Constituţia nu operează cu noţiunea de ?partide pro-occidentale? în procedura desemnării prim-ministrului. Constituţia operează cu majoritatea parlamentară, cu consultarea partidelor reprezentate în Parlament şi cu votul de încredere acordat de Parlament. Preşedintele nu poate înlocui criteriul constituţional al realităţilor parlamentare cu criteriul politic al compatibilităţii ideologice stabilite de Preşedinte. O asemenea conduită riscă să substituie logica art.103 din Constituţie cu o selecţie politică prezidenţială. Fapta este gravă deoarece afectează art.103 alin.(1), art.61 alin.(1), art.80 alin.(2) şi art.1 alin.(4) din Constituţie. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, iar Preşedintele nu poate diminua rolul acestuia printr-o selecţie ideologică a interlocutorilor sau a majorităţilor posibile.

X. TRANSFORMAREA PREȘEDINTELUI DIN MEDIATOR CONSTITUŢIONAL ÎN ACTOR AL NEGOCIERILOR GUVERNAMENTALE ȘI AL POLITICILOR COALIŢIEI

Preşedintele României a intervenit direct în dinamica politică a coaliţiei guvernamentale, inclusiv prin participarea la discuţii privind pachetul de măsuri fiscal-bugetare şi reforma pensiilor magistraţilor. Presa a relatat că Preşedintele a mers la Palatul Victoria şi a discutat cu lideri ai guvernării pe teme privind pachetul de reforme. Preşedintele poate media conflicte şi poate facilita dialogul instituţional. Însă această mediere nu trebuie confundată cu participarea la logica internă a unei coaliţii politice şi nici cu implicarea în negocierea unor politici guvernamentale concrete. Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului, nu în faţa Preşedintelui. Preşedintele nu poate deveni coautor informal al programului fiscal-bugetar, al reformelor asumate de Guvern sau al soluţiilor politice ale coaliţiei, fără a afecta separaţia şi echilibrul puterilor. Fapta este gravă nu printr-un singur episod, ci prin corelarea acestei conduite cu celelalte fapte descrise: presiune asupra CSM, presiune asupra CCR, control informal asupra temelor de securitate, filtrarea ideologică a guvernării şi susţinerea publică a unui candidat de partid. În ansamblu, se conturează un model de conduită prezidenţială incompatibil cu neutralitatea funcţiei prezidenţiale. Această conduită încalcă art.80 alin.(2), art.102 alin.(1), art.103 şi art.1 alin.(4) din Constituţie.

XI. ÎNCĂLCAREA NEUTRALITĂŢII FUNCŢIEI PREZIDENŢIALE PRIN SUSŢINEREA PUBLICĂ A UNUI CANDIDAT DE PARTID

Preşedintele României are, potrivit art.80 alin.(2) din Constituţie, obligaţia de a exercita funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. Totodată, potrivit art.84 alin.(1), în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic. Această incompatibilitate nu trebuie interpretată formalist, ca simplă interdicţie de a avea carnet de partid, ci în spiritul Constituţiei, ca obligaţie de neutralitate instituţională, echidistanţă politică şi abţinere de la participarea activă la competiţii electorale partizane. Or, Preşedintele României a participat public la evenimentul de lansare a candidaturii candidatului USR la Primăria Capitalei, domnul Cătălin Drulă. Presa a consemnat că evenimentul a fost organizat pentru lansarea oficială a candidatului USR, iar Preşedintele a rostit un discurs în cadrul acestuia. Potrivit relatărilor publice, Preşedintele a afirmat că domnul Cătălin Drulă îndeplineşte profilul de primar general al Capitalei şi a transmis celor prezenţi mesajul că vor avea în el ?un partener?. Mai mult, anterior evenimentului, domnul Cătălin Drulă declarase public că are susţinerea Preşedintelui României pentru candidatura la Primăria Capitalei. Această conduită depăşeşte limitele unei simple opinii personale sau ale unei amintiri legate de fostul mandat de primar general. Preşedintele nu s-a aflat într-un cadru instituţional neutru, ci într-un eveniment politic de partid, organizat pentru desemnarea şi lansarea oficială a unui candidat într-o competiţie electorală. Preşedintele României nu poate fi simultan mediator constituţional între stat şi societate şi susţinător public al unui candidat aparţinând unei formaţiuni politice determinate. El nu poate transforma autoritatea simbolică şi instituţională a funcţiei prezidenţiale într-un capital electoral pus la dispoziţia unui partid. Fapta este gravă deoarece afectează aparenţa de imparţialitate a funcţiei prezidenţiale, diminuează rolul său constituţional de mediator şi transmite public ideea că Preşedintele se situează de partea unei forţe politice în competiţia electorală. Această conduită încalcă art.80 alin.(2), art.84 alin.(1), art.1 alin.(3) şi art.1 alin.(5) din Constituţie. Gravitatea este amplificată de faptul că această conduită nu este izolată, ci se înscrie într-un ansamblu mai larg de manifestări: filtrarea ideologică a majorităţilor parlamentare, implicarea în negocieri guvernamentale, presiunea asupra autorităţii judecătoreşti şi gestionarea securitizată a unor teme electorale sensibile.

XII. EXTERNALIZAREA CONCLUZIILOR PRIVIND ANULAREA ALEGERILOR PREZIDENŢIALE DIN 2024 FĂRĂ O DEZBATERE PARLAMENTARĂ INTERNĂ COMPLETĂ

Preşedintele României a prezentat liderilor europeni, la Copenhaga, un raport referitor la războiul hibrid şi la ingerinţele externe asociate procesului electoral din 2024, raport legat direct de anularea alegerilor prezidenţiale. Presa a consemnat că Preşedintele a afirmat că a venit cu documentul, că mai mulţi interlocutori externi a solicitat copii ale acestuia şi că documentul a fost prezentat în cadrul unui grup de lucru pe securitate. Ulterior, Administraţia Prezidenţială a publicat raportul complet prezentat liderilor europeni. Semnatarii nu contestă dreptul Preşedintelui de a informa partenerii externi ai României cu privire la riscuri de securitate naţională, ingerinţe externe sau atacuri hibride. Problema constituţională constă în faptul că un subiect de maximă gravitate democratică ? anularea unui scrutin prezidenţial ? a fost comunicat, explicat şi distribuit în plan extern înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete, transparente şi substanţiale. Anularea alegerilor nu este o temă exclusiv diplomatică sau de securitate. Ea priveşte direct suveranitatea poporului, încrederea cetăţenilor în procesul electoral, rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem şi dreptul societăţii de a cunoaşte temeiurile reale ale unei decizii care a afectat exerciţiul democratic fundamental. Prin urmare, conduita Preşedintelui ridică o problemă constituţională serioasă: transformarea unei teme de suveranitate electorală internă într-un dosar gestionat prioritar prin comunicare externă, evaluări de securitate şi raportări selective, în absenţa unei verificări parlamentare reale. Preşedintele României nu poate trata Parlamentul ca pe o autoritate secundară în raport cu partenerii externi atunci când subiectul priveşte însăşi exercitarea suveranităţii naţionale prin alegeri. Potrivit art.2 alin.(1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Potrivit art.61 alin.(1), Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român. Într-un asemenea context, informarea partenerilor externi nu poate preceda sau substitui dezbaterea parlamentară internă asupra unei chestiuni care priveşte anularea unui scrutin prezidenţial. Această conduită trebuie analizată în corelaţie cu celelalte fapte imputate: menţinerea SRI fără director civil, susţinerea extinderii rolului serviciilor în domenii sensibile, presiunea asupra CSM şi CCR şi implicarea politică în susţinerea unui candidat de partid. Fapta este gravă deoarece afectează raportul dintre suveranitatea naţională, controlul parlamentar, transparenţa democratică şi securitatea naţională.

XIII. SECURITIZAREA EXCESIVĂ A UNOR TEME DEMOCRATICE SENSIBILE: PROCES ELECTORAL, DEZINFORMARE, LIBERTATE DE EXPRIMARE

Preşedintele României a gestionat în plan extern şi intern tema anulării alegerilor prezidenţiale din 2024 prin raportare la război hibrid, ingerinţe externe, campanii de dezinformare şi evaluări de securitate. Semnatarii nu contestă existenţa riscurilor de dezinformare, ingerinţă externă sau atac hibrid. Acestea sunt probleme reale şi trebuie abordate serios. Însă combaterea lor nu poate justifica deplasarea proceselor democratice în zone opace, preponderent securitare, fără garanţii clare privind libertatea de exprimare, pluralismul politic, dreptul cetăţenilor la informare şi controlul parlamentar. Atunci când teme precum anularea alegerilor, dezinformarea, libertatea de exprimare şi securitatea naţională sunt gestionate predominant prin comunicare externă, mecanisme de securitate şi evaluări greu accesibile publicului, încrederea cetăţenilor în procesul democratic este afectată. Procesul electoral nu poate fi apărat prin opacitate. Libertatea de exprimare nu poate fi protejată prin extinderea necontrolată a mecanismelor de securitate. Democraţia nu poate fi consolidată prin diminuarea rolului Parlamentului în dezbaterea celor mai importante teme de suveranitate. Fapta este gravă prin cumul, deoarece întăreşte acelaşi model instituţional: Preşedintele substituie dezbaterea democratică, controlul parlamentar şi pluralismul politic cu o abordare prezidenţial-securitară asupra unor teme fundamentale pentru ordinea constituţională. Această conduită este relevantă în raport cu art.1 alin.(3) şi (5), art.2 alin.(1), art.30, art. 31, art61 alin.(1), art.80 alin.(2) şi art.65 alin.(2) lit.h) din Constituţie.

XIV. CARACTERUL GRAV AL FAPTELOR IMPUTATE

Faptele descrise nu sunt simple declaraţii izolate, simple opţiuni politice sau simple diferenţe de viziune între Preşedinte şi Parlament. Ele alcătuiesc o conduită instituţională repetată, cu efecte asupra mai multor zone constituţionale esenţiale: – autoritatea judecătorească; – Consiliul Superior al Magistraturii; – Curtea Constituţională; – serviciile de informaţii; – Parlamentul; – procedura de formare a Guvernului; – neutralitatea funcţiei prezidenţiale; – procesul electoral; – libertatea de exprimare; – controlul democratic asupra securităţii naţionale. Gravitatea rezultă din cumulul următoarelor elemente: a) Preşedintele a anunţat un mecanism extralegal de consultare asupra CSM, autoritate constituţională garantă a independenţei justiţiei; b) Preşedintele a creat aparenţa unei structuri prezidenţiale de verificare a problemelor din justiţie; c) Preşedintele a exercitat presiune publică asupra CCR într-o cauză pendinte; d) Preşedintele a omis să propună Parlamentului directorul SRI, menţinând provizoratul instituţional; e) Preşedintele a susţinut extinderea rolului SRI în zone apropiate de ancheta penală, fiscalitate şi anticorupţie; f) Preşedintele a transformat consultările pentru formarea Guvernului într-un proces filtrat ideologic; g) Preşedintele s-a implicat în dinamica internă a coaliţiei guvernamentale; h) Preşedintele a susţinut public un candidat USR într-o competiţie electorală; i) Preşedintele a prezentat extern un raport privind anularea alegerilor înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete; j) Preşedintele a accentuat abordarea securitară a unor teme democratice sensibile. Prin toate acestea, Preşedintele României a afectat valorile constituţionale fundamentale ale statului de drept: separaţia puterilor, neutralitatea funcţiei prezidenţiale, controlul parlamentar asupra serviciilor de informaţii, independenţa justiţiei, autoritatea Curţii Constituţionale, pluralismul politic, suveranitatea naţională şi buna funcţionare a autorităţilor publice. Faptele sunt grave deoarece au aptitudinea de a tulbura ordinea constituţională şi de a împiedica funcţionarea normală a autorităţilor publice, în sensul exigenţelor desprinse din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind art.95 din Constituţie.

XV. CONCLUZII

Având în vedere cele expuse, semnatarii prezentei propuneri constată că Preşedintele României, domnul Nicuşor-Daniel Dan, a săvârşit fapte grave prin care a încălcat prevederile Constituţiei României, fapte care justifică declanşarea procedurii de suspendare din funcţie prevăzute de art. 95 din Constituţie. Prezenta propunere nu reprezintă un act de ostilitate politică faţă de instituţia Preşedintelui României, ci un demers constituţional de apărare a echilibrului puterilor în stat, a controlului democratic asupra serviciilor de informaţii, a independenţei justiţiei, a neutralităţii funcţiei prezidenţiale şi a rolului Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român. Într-un stat de drept, Preşedintele nu poate fi simultan mediator constituţional, actor politic al coaliţiei, evaluator informal al CSM, critic al CCR în cauze pendinte, garant personal al funcţionării SRI fără director civil numit, susţinător al extinderii rolului serviciilor în zone sensibile, selector ideologic al majorităţilor parlamentare, promotor al unui candidat de partid şi comunicator extern prioritar al unor concluzii privind anularea alegerilor interne.

Funcţia prezidenţială nu poate fi personalizată. Ea trebuie exercitată în limitele Constituţiei. Persistenţa domnului Nicuşor-Daniel Dan în conduite care depăşesc limitele constituţionale ale funcţiei prezidenţiale demonstrează o abatere gravă de la rolul de mediator, de garant al echilibrului instituţional şi de reprezentant neutru al statului român. Faptele evocate mai sus sunt, în aprecierea iniţiatorilor prezentei propuneri, fapte grave de încălcare a Constituţiei, în sensul art.95 alin.(1), care justifică suspendarea din funcţia de Preşedinte al României a domnului Nicuşor-Daniel Dan şi, ulterior, supunerea demiterii sale referendumului naţional.

XVI. SOLICITĂRI

În temeiul art.95 din Constituţia României, semnatarii solicită: – înregistrarea prezentei propuneri de suspendare la Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; – aducerea neîntârziată a propunerii la cunoştinţa Preşedintelui României; – convocarea Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună; – prezentarea propunerii de suspendare în şedinţa comună a celor două Camere; – sesizarea Curţii Constituţionale în vederea emiterii avizului consultativ prevăzut de art.146 lit.h) din Constituţie; – după primirea avizului consultativ al Curţii Constituţionale, supunerea propunerii de – suspendare votului Parlamentului, în şedinţă comună; – în cazul aprobării suspendării, îndeplinirea procedurilor legale privind organizarea referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României.

XVII. ANEXE PROBATORII

La prezenta propunere se anexează:

Anexa nr.1 – declaraţiile publice ale Preşedintelui privind organizarea unui referendum în corpul magistraţilor cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii;

Anexa nr.2 – reacţia publică a Consiliului Superior al Magistraturii privind caracterul nelegal al consultării propuse şi riscul de ingerinţă în autoritatea judecătorească;

Anexa nr.3 – materialele privind colectarea de către Preşedinte a unor sesizări/documente de la magistraţi şi organizarea consultărilor de la Palatul Cotroceni;

Anexa nr.4 – declaraţiile publice ale Preşedintelui privind Curtea Constituţională şi amânările în materia pensiilor magistraţilor;

Anexa nr.5 – dispoziţiile Legii nr. 14/1992 privind conducerea SRI, numirea directorului şi controlul parlamentar; Anexa nr.6 – materialele publice privind conducerea interimară a SRI;

Anexa nr.7 – declaraţiile Preşedintelui privind rolul SRI în combaterea corupţiei şi evaziunii fiscale;

Anexa nr.8 – declaraţiile privind consultările informale pentru formarea Guvernului şi constituirea unui Guvern “pro – occidental?”;

Anexa nr.9 – materialele privind participarea Preşedintelui la discuţii ale coaliţiei guvernamentale sau la negocieri privind pachete fiscal – bugetare şi pensiile magistraţilor;

Anexa nr.10 – materialele privind participarea Preşedintelui la lansarea candidaturii domnului Cătălin Drulă, candidat USR la Primăria Capitalei;

Anexa nr.11 – declaraţiile publice ale domnului Cătălin Drulă privind susţinerea Preşedintelui României pentru candidatura sa;

Anexa nr.12 – materialele privind raportul referitor la anularea alegerilor prezidenţiale din 2024, prezentat liderilor europeni la Copenhaga;

Anexa nr.13 – materialele privind publicarea ulterioară a raportului de către Administraţia Prezidenţială;

Anexa nr.14 – materiale privind combaterea dezinformării, libertatea de exprimare şi necesitatea transparenţei democratice în gestionarea temelor electorale şi de securitate naţională;

Anexa nr.15 – jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale privind art. 95 din Constituţie şi standardul faptelor grave imputabile Preşedintelui României.