COMUNICAT DE PRESĂ
In Memoriam Corneliu Vadim Tudor
(1949 – 2015)
Astăzi, în ziua în care îl comemorăm, ne amintim de Corneliu Vadim Tudor – poet, publicist, tribun al ideilor naționale și om politic care a marcat viața publică a României postdecembriste.
Vadim Tudor a fost una dintre cele mai controversate și mai pasionale voc
i ale tranziției românești. Prin talentul său literar și forța oratoriei, a reușit să dea glas speranțelor, temerilor și nemulțumirilor unei părți importante a societății. Fondator al revistei România Mare, pe paginile căreia a purtat neîntrerupt un dialog cu neamul său, s-a impus ca un apărător neînduplecat al valorilor naționale, al culturii române și al memoriei marilor personalități istorice.
Corneliu Vadim Tudor a fost un spirit vulcanic, un om care și-a purtat convingerile cu o pasiune neobișnuită și cu o forță a cuvântului rar întâlnită.
Fie că a fost admirat sau criticat, nu poate fi negat faptul că Vadim Tudor a trăit cu intensitate pentru țara sa. A scris versuri de o sensibilitate autentică și a purtat dezbateri politice aprinse cu o energie care rar se mai întâlnește în spațiul public.
Ca om politic, a apărat valorile naționale, memoria eroilor și demnitatea românilor, chiar și atunci când acest lucru l-a adus în centrul controverselor. A fost iubit și contestat, dar niciodată ignorat.
În această zi, aprindem o lumânare în amintirea sa și ne înclinăm în fața destinului unui om care a încercat să îmbine poezia cu lupta pentru idealurile sale. Amintirea lui rămâne o pagină vie din istoria recentă a României. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Miron Manega, ispravnic de concept – revista CERTITUDINEA
Alias Dumitru Manea – Senator Partidul S.O.S. România
Epistola unui martir de la Mărăşeşti
către trădătorii de țară
[…] A intrat o sabie în țară
veneticii ne-au prădat din nou
fiece plugar – umil adoarme
și se scoală-n zori de zi erou.
E un soare militar pe creste
țara-i la strâmtoarea cea mai grea
hoții parcă sunt fătați de ciumă
din ce coaste corbii vor cina?
Rîu de sânge s-a prelins din biblii
moartea ne-a dat ultimul sărut
Doamne Sfinte şi ceresc părinte
iată că pe-aici nu s-a trecut!
Iată că pe-aici va fi iar pace
rănile se vor tămădui
cînd veți fi primit această carte
petrecut voi fi dintre cei vii
E-un ocean de oase în adîncuri
insule de cruci au răsărit
pentru cine voi muri eu oare
dacă voi uitați ce-am pătimit? […].
Ne-nghețară oasele-n tranşee
întru slava limbii din bătrâni
voi o tîrguiți prin Europa
vi-e ruşine că sunteți români.
Nu vorbesc de liftele de-afară
și de cîrcotaşii fără neam,
fiecare-şi va primi răsplata
eu cu voi, românii, am ce am!
Aferim, homunculi fără țară
epigoni ai falei strămoşeşti
voi, ce vă-nchinați la idoli stranii
mai veniți și-n cîmp la Mărăşeşti. […].
Învieze numai pentru-o clipă
gurile flăcăilor de scrum
ca un tragic cor să biciuiască
pacea voastră lașă de acum.
Noi murim cu patria pe buze
mai înalt onor nu poate fi
intr-o vreme tot mai ticăloasă
fără țară nu puteți trăi
Nu batjocoriți aceste jertfe
idealul patriei sublim
nu ne pîngăriți mausoleul
încă mai putem să vă oprim […].
Înghițiți veți fi de vii, cu toții
eu sunt solul marii răzbunări
inima să vi-o mănînce cîinii
trădători ai sfintei noastre țări! […].
Oare cum nu v-a trezit la viață
tîlcul trist al pildelor de ieri?
într-o lume federal-şovină
noi vom fi eternii zilieri.
Inima îmi este îndoită
vă blestem, şi parcă aş spera
cine, totuşi, a trădat o dată
știu că pîn’la moarte va trăda !…
