Deputat Simona-Ilie Macovei: Bugetul pentru 2026 – un exerciţiu de contabilitate optimistă şi o absenţă a reformelor structurale
Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2026 confirmă o problemă structurală a politicii fiscale din România: construcţia bugetară continuă să fie bazată pe ipoteze macroeconomice optimiste şi pe o recunoaştere incompletă a realităţii fiscale.
Potrivit documentului prezentat de Guvern, veniturile bugetare sunt estimate la aproximativ 391,7 miliarde lei, în timp ce cheltuielile bugetare depăşesc 527,4 miliarde lei, iar creditele de angajament ajung la peste 712 miliarde lei. Această diferenţă reflectă o dependenţă continuă a statului român de finanţarea prin datorie.
Problema fundamentală nu este existenţa deficitului în sine. Majoritatea economiilor europene operează cu deficite moderate. Problema reală este structura deficitului, care în cazul României este determinată în principal de cheltuieli rigide – salarii, pensii şi transferuri sociale – şi nu de investiţii strategice sau politici anticiclice.
Această structură transformă deficitul într-o caracteristică permanentă a finanţelor publice, nu într-un instrument de politică economică.
Un alt element problematic este optimismul macroeconomic pe care se bazează construcţia bugetară. În contextul încetinirii economiei europene, al incertitudinilor geopolitice şi al costurilor de finanţare ridicate, supraestimarea veniturilor fiscale creează riscul unor rectificări bugetare ulterioare, fenomen devenit deja recurent în România.
De asemenea, proiectul de buget ignoră una dintre cele mai mari vulnerabilităţi structurale ale finanţelor publice româneşti: nivelul scăzut al colectării fiscale.
România continuă să aibă printre cele mai mici venituri fiscale raportate la PIB din Uniunea Europeană, în jurul a 27–28% din PIB, comparativ cu aproximativ 41% media Uniunii Europene. În state precum Franţa, Danemarca sau Germania, nivelul colectării depăşeşte 40% din PIB, nu prin taxe excesive, ci printr-o administraţie fiscală eficientă şi digitalizată.
În acest context, dezbaterea publică despre majorarea taxelor apare prematură, în condiţiile în care statul român nu reuşeşte încă să colecteze eficient taxele existente.
În lipsa unor reforme structurale reale – digitalizarea administraţiei fiscale, reducerea evaziunii şi restructurarea cheltuielilor publice – bugetul pentru 2026 nu reprezintă o strategie economică, ci doar o administrare temporară a unor dezechilibre cronice.
Pe termen lung, această abordare riscă să afecteze credibilitatea fiscală a României şi să crească costurile de finanţare ale datoriei publice.
România are nevoie de un buget bazat pe realism economic şi reforme structurale, nu de un document construit pe ipoteze optimiste şi corectat ulterior prin rectificări bugetare.
https://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=30052
