Predică la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

„Aceluia se cade să crească, iar mie să mă micșorez.” (Ioan 3, 30)

Ziua de 29 august este ziua care ne aduce aminte de sfârșitul ultimului prooroc al Vechiului Testament și primul mucenic al Noului Testament: Sfântul Ioan Botezătorul. La Tăierea Capului îl praznuim pe Sfântul Botezător, fiul preotului Zaharia, care a primit numele de Ioan după cum îngerul i-a spus lui Zaharia. Nașterea Sfântului Ioan a fost rânduită de Dumnezeu. Viața lui a fost o viață plină de rugăciune, plină de post și de înfrânare.

El a făcut legătura între cele două Testamente. El a încheiat Vechiul Testament și a deschis Noul Testament. Lucrarea sa de Botezător a culminat cu vrednicia de a-L boteza pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, după care Sfântul Ioan Botezătorul a spus: „Aceluia se cade să crească, iar mie să mă micșorez.”

El a fost un prooroc aspru cu sine și aspru cu păcatul, oriunde s-ar fi aflat. El a certat poporul, a certat chiar și pe Irod Antipa, fără să țină cont că acesta era rege. Pentru credința lui a câștigat dragostea poporului, dar și dușmănia și ura lui Irod, care l-a băgat în temniță pentru că i-a atras atenția că s-a căsătorit cu Irodiada, femeia fratelui său Filip.

Martiriul Sfântului Ioan

Irodiada, fiind cuprinsă de ură, a profitat de ziua de naștere a regelui Irod, când Salomeea, fiica sa, a dansat spre plăcerea regelui, iar acesta i-a promis sub jurământ că îi va îndeplini orice dorință. Salomeea, îndemnată de mama sa, a cerut regelui să aducă de îndată pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Regele nu a putut să-și calce jurământul și a îndeplinit dorința Salomeei. Așa s-a sfârșit viața acestui mare prooroc.

Nici moartea nu l-a putut clătina din credința pe care a avut-o pentru Dumnezeu. Dar moartea i-a încheiat slujba. Pe malurile Iordanului el a botezat oamenii și pe Mântuitorul Iisus Hristos. Iar după aceea a mers la curtea regelui, unde l-a certat. El a vorbit cu îndrăzneală împotriva regelui, pentru că niciodată cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie mai prejos decât un rege sau împărat al acestui pământ.

Ura – otrava sufletului

Praznicul de astăzi, pe lângă dragostea și iubirea lui Dumnezeu și iubirea față de oameni, ne aduce aminte și de sentimentul de ură. Omul stăpânit de ură nu mai ține seama de nimic. Ura distruge orice normă și orice lege a omenirii. Din cauza urii, părinții se ceartă cu copiii, frații se ceartă între ei. Omul stăpânit de ură este cuprins de ea în întregime.

Totuși, împotriva urii avem nenumărate pilde de iubire date de Mântuitorul Iisus Hristos. Ura întunecă. Omul nu mai vede, nu mai judecă și nu mai poate să facă diferența între ce este bine și ce este rău. Numai în iubire, în dragostea inspirată de Duhul lui Hristos, vom putea să găsim forța de înțelegere și mijlocul de rezolvare a neînțelegerilor și conflictelor care să restabilească un echilibru al conviețuirii omenești.

Chemarea la jertfă și credință

Prin Sfântul Ioan Botezătorul ni se dă putința de a cunoaște omul care a rămas credincios până la capăt. Biserica ne cheamă la o jertfă, la un sacrificiu de dăruire, la întărirea credinței până la înfruntarea morții. Numai așa putem să ne întoarcem la Hristos și la Biserica Lui cea sfântă.

Noi trebuie să părăsim păcatele și să-l luăm pe marele prooroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan, ca mijlocitor și rugător pentru noi. Să cerem lui Dumnezeu să ne izbăvească de necazuri, de mânie, de primejdii, de durere și de suferință, și să ne întoarcă sufletele noastre către El.

Să ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul să mijlocească pentru noi înaintea Tronului ceresc, ca să putem rămâne statornici în credință și să ne mântuim sufletele.

Amin.