SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI
Predică la Adormirea Maicii Domnului
„Veniți, binecuvântați ai Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii.” (Matei 25, 34)
Biserica numește sfârșitul pământesc al vieții Maicii Domnului nu „moarte”, așa cum se obișnuiește a se numi sfârșitul oricărui om, ci „Adormire”. Spunem acest lucru deoarece Maica Domnului, care a fost mijlocitoare între Dumnezeu și oameni, între Fiul Său și noi, oamenii de rând, a fost întotdeauna sfătuitoarea Sfinților Apostoli, a fost întotdeauna supraveghetoarea tuturor oamenilor. Noi o putem considera a fi Maica Bisericii lui Iisus Hristos și Maica noastră.
La Adormirea Maicii Domnului s-a întâmplat o minune. Un evreu, care dorea să profaneze trupul Maicii Domnului după ce aceasta a adormit, a încercat să atingă trupul ei cu mâna. Îngerul Gavriil i-a tăiat mâinile. Sfântul Apostol Petru l-a întrebat: „Crezi că Maica Domnului te poate vindeca?” Iar el a răspuns din suflet că este convins că Maica Domnului poate să-l vindece. Și atunci i-au fost redate mâinile.
Maica Domnului a chemat pe Sfinții Apostoli înainte de marea sa trecere, din toate colțurile lumii unde aceștia propovăduiau Evanghelia lui Iisus, pentru a se pregăti pentru marea ei Adormire. Când aceasta a adormit și a fost pusă în mormânt, la trei zile a venit și Apostolul Toma, care nu fusese prezent la moartea Maicii Domnului, și s-a rugat cu lacrimi de Apostoli să deschidă racla, ca el să poată săruta mâna cea dreaptă a Maicii Domnului.
Au rămas uimiți de mirare: când au deschis racla, au văzut că trupul Maicii Domnului nu mai era înăuntru. De aceea spunem că moartea Maicii Domnului nu a fost o moarte, ci a fost o adormire scurtă. Maica Domnului a trebuit să accepte moartea umană a trupului, dar Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a întrupat din Fecioara Maria, nu a putut să lase acest trup care a purtat pe Dumnezeu pradă putreziciunii. Motiv pentru care L-a luat la ceruri.
Mormântul – ușă spre ceruri
Faptul că Preabinecuvântata nu a murit în realitate, ci a adormit doar pentru o scurtă vreme, după toate încercările prin care a trecut, demonstrează că mormântul ei a fost o ușă spre împărtășirea cerurilor. Din mormântul ei, și în ziua de astăzi, suflă un aer curat, un aer mirezmat, care ne aduce aminte nouă că sufletul este nemuritor și că trupul nostru poate fi nestricăcios prin faptele noastre și prin comportamentul nostru, atunci când va veni a Doua Judecată a Domnului, a Doua Înviere.
Tradiția ne spune că și noi putem să murim fără durere, în pace, dar trebuie să facem fapte bune, trebuie să ne unim cu mântuirea lui Iisus Hristos, trebuie să ne mântuim sufletul, pentru ca trupul nostru să fie înmirezmat cu faptele duhovnicești.
Pregătirea pentru ziua morții
Trebuie să slujim mai puțin celor stricăcioase care ne alterează firea și trebuie să dobândim mai multe comori ale virtuților. Dacă dorim să cinstim așa cum se cuvine praznicul Maicii Domnului, nu putem face mai bine decât pregătindu-ne trupul pentru ziua morții. Aceasta o putem face prin curățire, prin credință, prin fapte bune și prin rugăciune.
Nu știm când va veni ceasul morții. Dar toată viața noastră trebuie să fie o pregătire pentru întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos. Trebuie să ținem minte că acest trup, locuința noastră pământească, se va strica odată cu moartea. Dar noi avem zidire de la Dumnezeu, avem casa nefăcută de mână, casa veșnică, acolo în ceruri, unde ne așteaptă răsplata pentru faptele noastre bune.
Dacă ne vom păzi trupul curat pentru ziua morții, atunci putem să ne bucurăm cu el în ceruri, în veșniciile nesfârșite, alături de Mântuitorul Care spune: „Veniți, binecuvântați ai Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii.”
Să ne rugăm Maicii Domnului să ne ocrotească și să ne călăuzească pe calea mântuirii, ca să putem adormi în pace și să ne învrednicim de Împărăția cerurilor.
Amin.
Pr. T. Marinescu
Departamentul Pentru Culte, S.O.S ROMÂNIA
