Senator Dumitru Manea (Miron Manega): Pogromul de la Iași, câteva rectificări istorice, statistice și semantice
Doamnelor și domnilor senatori, săptămâna aceasta, mai exact, sâmbătă, 28 iunie, va avea loc la Iași un eveniment important: vizita oficială a președintelui Israelului, domnul Isaac Herzog, pentru comemorarea victimelor pogromului de la Iași.
Pentru noi, data de 28 iunie are o dublă semnificație tragică. 28 iunie 1883, ziua asasinării civile a lui Mihai Eminescu, și 28 iunie 1940, ziua ultimatumului sovietic și a crimelor care i-au urmat. Întrucât, ca și data de 14 mai, ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, dar și ziua solidarității și prieteniei dintre România și statul Israel, se suprapun două date cu mesaje contradictorii între ele, am să fac câteva rectificări istorice, statistice și semantice, limpeziri absolut necesare pentru acuratețea unor relații bilaterale corecte.
Am să încep cu o veste bună. În așa-zisul pogrom de la Iași nu au fost uciși chiar 14.850 de evrei, așa cum susțin fără probe judiciare holocaustologii. Au fost mai puțini. Au fost 245. Repet. 245, căci atâtea cadavre s-au găsit în gropile comune în cadrul cercetărilor ulterioare. La aceștia se adaugă cei 2500-2700 de evrei care și-au pierdut viața în trenurile morții până la destinațiile Podu Iloaiei și Călărași. În total, maximum 2945.
Ne întrebăm, unde e diferența de 11.905? Au înviat? Una peste alta, vestea e bună pentru că asta înseamnă că sunt mult mai puțini urmași, rude și prieteni care au suferit după moartea lor.
Un argument în susținerea acestei diferențe se află chiar în caietele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, numărul 2, pe 2008, în lucrarea autorului Viorel Achim, doctor în istorie și cercetător științific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, membru al Comisiei Internaționale „Elie Wiesel”. Lucrarea este intitulată „Evreii în cadrul recensământului general al României din 6 aprilie 1941”. Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, București, 2008.
Viorel Achim precizează, citez: „recensământul populației a avut loc în ziua de 6 aprilie 1941, iar recensămintele speciale în zilele următoare. Recensământul populației evreiești s-a desfășurat în zilele de 11 și 12 aprilie și a purtat denumirea Recensământul special al populației de origine etnică evreiască”. Viorel Achim, opera citată, pagina 18.
Apropo, 2000 de evrei au lucrat la prelucrarea recensământului din aprilie 1941. Citez: „Prelucrarea datelor a început imediat după încheierea operațiunilor pe teren, iar Institutul Central de Statistică a alocat pentru această muncă resurse umane și materiale considerabile.” Muncii depuse de funcționarii și diurniștii Institutului i s-a adăugat munca unui mare număr de intelectuali evrei din București, care au fost repartizați la Institutul Central de Statistică în cadrul muncii obligatorii. Cei mai mulți dintre acești peste 2.000 de evrei au lucrat la prelucrarea recensământului din 1941.” Viorel Achim, opera citată, pagina 18.
Mai spune Viorel Achim, în ce privește orașul Iași: „În aprilie 1941, aici trăiau 33.135 de evrei, iar în mai 1942, 32.369. Diferența de numai 766 de evrei este mai mică decât numărul victimelor pogromului de la sfârșitul lui iunie 1941, estimat la circa 15.000.”
În ceea ce privește culpa uciderii sau cauzării morții acelor evrei de către populația românească, apare cea mai implacabilă întrebare. De ce guvernul german, în 1959, a acceptat să plătească compensații pentru victimele evenimentelor de la Iași? Este evident că guvernul german a acceptat faptul că armata germană și-a asumat uciderea evreilor din Iași îngropați în cimitirul israelit.
Iată știrea, așa cum a apărut în Jewish Telegraphic Agency din 23 august 1959. Citez: „Jerusalem, 22 august. Guvernul Germaniei de Vest acceptă să plătească compensații către familiile și persoanele ucise de naziști în timpul pogromului din Iași, România, în iunie 1941, au dezvăluit astăzi surse ale Ministerului de Finanțe. Acordul acoperă de asemenea plata unei compensații către moștenitorii evreilor uciși în trenurile morții din lagărele din Iași. Cu toate acestea, autoritățile din Bonn au declarat că refuză să-și asume responsabilitatea pentru toate cazurile de persecuție a evreilor în timpul ocupației naziste a României.”
Am încheiat citatul.
Iar în iulie 2017, în urma negocierilor dintre guvernul german și organizația internațională Claims Conference, supraviețuitorii pogromului de la Iași și ai trenurilor morții au fost recunoscuți pentru prima dată ca eligibili pentru pensii lunare de compensare plătite din fondurile germane destinate victimelor Holocaustului.
Ziarul Realitatea Evrească numărul 502-503 din 1-31 octombrie 2017 anunța că, citez: „evreii care au suferit persecuții în timpul holocausului din orașele Iași și Tecuci pot primi o pensie lunară din partea statului german”.
Pogromul de la Iași este o grosolană falsificare istorică, iar falsificarea nu constă atât în umflarea nesimțită a cifrelor de la 245 la 14.850, cât în denumire, adică aceea de pogrom. Căci pogrom înseamnă, în sensul istoric și juridic uzual, o acțiune colectivă de violență organizată sau tolerată de autorități, îndreptată împotriva unei comunități etnice, religioase sau naționale, însoțită de crime, agresiuni, jafuri și distrugeri de bunuri.
Scopul subversiv este de a acuza, pe nedrept, populația românească din oraș că ar fi participat la uciderea acelor etnici evrei. Nu există nicio probă judiciară care să ateste acuzele mincinoase privind un pretins pogrom.
Până și procesul din iunie 1948, instrumentat de autoritățile iudeo-bolșevice, s-a numit procesul masacrelor de la Iași. Masacrelor, nu pogromului.
Doamnelor și domnilor senatori, vă reamintesc cuvintele regretatului scriitor basarabean Efim Tarlapan: „Cine nu-și cunoaște istoria, rămâne fără geografie.”
Vă mulțumesc!
Dumitru Manea, S.O.S. România, circumscripția 24 Iași.
