În anul 2021, la data de 22 iunie, presa a fost invadată de un articol prin care eram anunțați că SUA șantajează România: ”Ori lăsați americanii să extragă gaze de șist pentru a le vinde Europei dependente de gazul rusesc, ori vă vom izola ca pe vremea lui Ceaușescu și vă lăsăm pradă războiului”.
Politologul american George Friedman este unul dintre acei analiști pe care îi ascultă liderii politici și militari de la Washington. Director al Stratfor, una din cele mai influente agenții de analiză din SUA, considerată de mulți practic o firmă privată a CIA, George Friedman, îi avertizează pe români. Individul practic ne șantajează și ne spune în față, tradus, cam așa: ”ori puneți țara la bătaie și ne dați gazele de șist și aurul de la Roșia Montana, ori veți avea soarta lui Ceaușescu. Da, efectele asupra mediului sunt grave, dar ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătiți”. Rar mi-a fost dat să aud de la un asemenea nivel o abordare mai abjectă și impertinentă. Culmea este că onor oficialitățile americane nici măcar nu s-au deranjat să dezmintă o astfel de afirmație care atacă suveranitatea și independența României.
Iată ce afirma acesta: ”Americanii vin aici să facă bani. Sunt multe feluri de a face bani și un mod sigur de a-i pierde: să nu cunoști situația, adică impredictibilitatea. În ultimii ani, investitorii americani s-au săturat de România, exemplul care îmi vine în minte e Roșia Montana. A devenit un simbol în comunitatea de investitori a ceea ce se poate întâmpla în România. Cred că guvernul a înțeles asta și faptul că principalele voastre resurse sunt cele energetice și minerale. Trebuie să vă târguiți, dar odată încheiat târgul, să vă țineți de el.”
“Dacă un guvern încheie un contract, toate guvernele de după el trebuie să îl respecte. Dacă nu, viabilitatea României ca țară independentă e amenințată. România are nevoie de investitori străini, nu are resursele să se dezvolte singură. Capacitatea europenilor de a investi e limitată, chinezii au bani, dar își aduc propria forță de muncă, rușii au bani, dar nu au expertiză, americanii le au pe toate. Problema e acum domnia legii – un contract să rămână un contract, să nu se schimbe. Așa că nu faceți târguri proaste, ca să nu trebuiască să le schimbați.
În 6 luni – un an, investitorii vor începe să vină. Companiile americane urmăresc acum cu atenție România. Știm de o companie care vrea să investească în energie și are nevoie de informații. Din păcate, la voi aceste informații sunt secrete, or nu poți aduce investiții cu informații ținute în secret.
Gazele de Șist sunt o armă care poate fi folosită pentru a evita războiul. Rusia controlează Europa prin gaze. Aveți nevoie de resurse alternative, iar România e cea mai bogată în astfel de resurse. De aceea americanii sunt atât de interesați de resursele voastre.
România trebuie să decidă dacă va permite exploatarea gazelor de șist. Ar fi minunat dacă nu am avea nevoie de ele, dar dată fiind poziția strategică a României, exploatarea gazelor de șist e o problemă strategică națională. Gazul de șist limitează influența rusească. Oricât de mult ar putea afecta mediul el oferă o soluție geopolitică. În situația actuală a României, ar fi iresponsabil să nu luați în considerare exploatarea gazelor de șist.
Decizia trebuie luată acum”, ne atenționează analistul american “fiindcă acum rușii taie energia Europei. Totul presupune un risc. Gazele de șist ar putea polua mediul, dar Rusia… Nimic din ce am construit nu a rămas fără consecințe asupra mediului. România vrea să fie sigură că restul Europei are suficient gaz ca să nu poată fi șantajată de ruși, altfel România va fi izolată, așa cum a fost în timpul Războiului Rece.
Riscul ecologic e real, riscul geopolitic e și mai real. Pericolul ca România să se întoarcă la perioada când era izolată de toată lumea, ca în timpul lui Ceaușescu, trebuie luat în considerare.”
Și iată cum s-a elucidat și misterul gazelor de șist și interesul americanilor în România, și șantajul care a funcționat perfect. Acum aveți filmul ultimilor trei de ani de șantaj și cum s-a ajuns ca România să câștige un proces, însă în spate să piardă tot.
Câştigarea procesului împotriva Gabriel Resources este o victorie pentru România doar dacă în spatele acestei decizii nu se ascund negocieri păguboase pentru ţara noastră. Și din câte vedem, se ascund, deși toate au fost la vedere. Vă reamintesc că un caz similar a fost şi victoria României în procesul împotriva Ucrainei privind platoul continental din jurul Insulei Şerpilor: după ce euforia victoriei s-a stins, am aflat că drepturile de exploatare a resursele din jurul Insulei Şerpilor fuseseră deja cedate unei companii străine dinainte de pronunţarea deciziei, astfel că nu România a câştigat, ci compania respectivă.
Victoria în cazul Roşia Montană ridică semne de întrebare similare. Faptul că România nu mai trebuie să plătească despăgubiri reprezintă, fără îndoială, o veste extraordinară şi care trebuie să ne bucure, cu condiţia ca în spatele acestei victorii puterea din România să nu fi făcut tranzacţii dezavantajoase. Ideea lansării unui referendum pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană indică faptul că, la fel ca în cazul resurselor din Marea Neagră, cineva se pregătea să aibă acces la aceste resurse, şi nu statul român, ci tot companiile străine. În plus, ceea ce nimeni nu spune, este faptul că, pe lângă aur, la Roşia Montană se găsesc metale rare mai preţioase chiar decât aurul. Bătălia pentru acele resurse nu este doar pentru aur, ci mai ales pentru metalele rare a căror valoare este incomensurabilă în situaţia actuală.
Victoria în cazul Roşia Montană mai indică faptul că România a devenit foarte importantă pentru Washington şi Bruxelles care vor să îşi asigure aici o ţară obedientă pentru planurile lor, oferindu-le în acest sens un colac de salvare PSD-ului şi PNL-ului care s-au prăbuşit în sondaje. Poziția geostrategică a României în condițiile războiului din Ucraina este inestimabilă, dar acest lucru trebuie folosit pentru binele României, nu pentru a arunca țara în aventuri periculoase și în conflict! Iar George Friedman ne-a spus-o de acum trei ani.
Cât despre ”eroii” care se laudă acum că au ”salvat” România, aceștia fac parte din aceleași partide care au provocat situația de la Roșia Montană, așa încât laudele lor sunt neavenite: tot guvernele PSD și PNL cu aliații lor au aruncat România în acest dezastru și în procesul cu Gabriel Resources!
Așadar, marea victorie a PSD și PNL este repararea propriilor lor greșeli, dar nu se știe cu ce costuri. Ce trebuie să dea în schimb România pentru această victorie? Cine a pus ochii pe resursele de la Roșia Montană și a aranjat apele ca Gabriel Resources să fie scoasă din joc pentru ca să lase locul altor exploatatori? De ce nu se vorbește de metalele rare de la Roșia Montantă, ca să știm adevărata valoarea a zăcămintelor de acolo?
În România ne-am obișnuit ca fiecare ”victorie” să fie plătită însutit la masa negocierilor și nu în avantajul nostru. Anunțul prealabil intenționat al pierderii procesului din partea oficialilor români i-a făcut oricum pe cei de la Gabriel Resources să câștige foarte mulți bani pe bursă. Astfel, acţiunile Gabriel Resources au crescut cu 40 la sută în urma anunţurilor disperate ale autorităţilor române că procesul va fi pierdut, ceea ce arată un plan prin care firma canadiană a fost ajutată să facă miliarde de euro de pe urma acestui proces chiar dacă îl pierde! Jocul la bursă a adus miliarde acestei companii, care azi anunța că intră în faliment din cauza procesului și că nu are de unde să plătească României cheltuielile de judecată. Tipic escrocilor. Dar de ce nu plătesc cei din PSD și PNL, clica care a adus această companie în România și a încheiat un contract păgubos cu ei? Dar toate bogățiile scoase din țară de această societate și distrugerea a tot ce aveam în aria Roșia Montană?
Pe de altă parte, Gabriel Resources a anunţat că are de gând să conteste decizia ICSID prin intermediul procedurii de anulare prevăzute de Convenția ICSID, ceea ce arată că România nu a scăpat definitiv de probleme. Se ridică şi întrebarea de ce România a acceptat prin contract ca eventualele dispute să fie judecate de International Center for Settlement of Investment Disputes (ICSID) al Băncii Mondiale, de la Washington, o curte arbitrară despre care se ştie că are tendinţa să judece în avantajul companiilor şi în detrimentul statelor? După ce urmărim amenințarea lui Friedman, înțelegem de ce s-a ales Washington.
Ce va plăti România pentru câștigarea acestui proces se va vedea doar în perioada următoare, după ce efuziunea promovată public se va stinge. Numai atunci vom afla cât ne costă, de fapt, acest dezastru început de partidele care conduc România de 34 de ani! Deocamdată nimeni din România nu a fost tras la răspundere conform legii pentru pericolul în care a fost aruncat statul român prin contractul cu Gabriel Resources, ceea ce arată complicități la cel mai înalt nivel în cazul Roșia Montană! Și dacă ne uităm la declarația lui Friedman, vedem foarte clar că nu mai deținem bogățiile, ci firme americane au preluat controlul a tot ce avem, fie direct, fie prin interpuși.
Munții noștri, de Octavia Goga
Munții noștri aur poartă,
Noi cerșim din poartă-n poartă.
De-am închide-a Țării poartă,
Alții ne-ar cerși la Poartă!
Însă Hoții-s chiar din Țară
Trădători la cei de-afară!
Doamne Iartă-i! Ești în Drept!
Însă Du-i hăt în deșert!
Doamne, Dă-i la Neam unire
Și Dă-i demnă cârmuire.
Că-i prea mult blajin și laș
Și supus stă la borfași!
O Neam românesc dinn Daci
Nu mai cerși doar pozmaci
Ci Ridică-te creștin
Ca să scapi de cel Hain!
Senator Av. Diana Iovanovici-Şoşoacă
Preşedintele Partidului S.O.S. România
12.03.2024
